Traian Parva Săsărman - 70
Traian Parva Săsărman s-a născut la 15
aprilie 1955 în Măluț, Bistrița-Năsăud. Este consilier al Editurii Nomina, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Cenaclului ,,George Coșbuc ” Bistrița.
Debut publicistic: eseul ,,Miorița” în ,,Scânteia tineretului” 1977
Debut editorial: volumul La Bărăciuni, 2005; Premii: Premiul pentru beletristică-proză Biblioteca Județeană ,,Octavian Goga” Cluj-Napoca, 2012;
Premiul Special al Juriului, festivalul Național de proză ,,Liviu Rebreanu”-Bistrița 2015;
Premiul pentru proză ,,Serile de la casa poetului, Cărți publicate:
-proză scurtă:
-La Bărăciuni, Editura Limes, 2005, 2011; -Luntrea, Editura Karuna, 2007;
-Râpa, Editura Karuna, 2008; -Lunca, Editura Karuna, 2009;
-Peste ape, Editura Școala Ardeleană, 2015.
-volumul de poezii: Dragoste de toamnă târzie, Editura Nomina, 2014; -volumul de poezii: Ruguri de toamnă, Editura Carminis, Pitești, 2018; -Antologia de proză scurtă- Povestiri someșene, Editura Carminis, 2018
Traian Parva Săsărman - 70
Autumnală
Când ploile mor
Ades se mută
În arșița singurătății
Nu mai pot rodi
Nu mai au ce lumina Și
Peste toată aurăria toam
nei
Picură în ritm chinezesc Tovarășa-doamnă
Iarna
Cu fulguielile Ghețurile
Și nebuniile ei Când
Ploile de toamnă Mor.
Bubuituri
Vine-curge noaptea
S-ar putea să-mi aștern
Drept căpătâi
Un fel de pernă
O traistă cu lacrimi
Cine poate să știe
Cui o să-i mai cânte
Cocoșul împintenat
Atunci se aud bubuituri
Pesemne că Se crapă de ziuă
Stelele se-ascund
Luna e buimacă
Soarele devine stăpânitor
Și poate încălzește
Drumul cenușii
Fără durere
Fără uitare
Spre somn Se pârguiește
O căruță de pământ reavăn
Așezându-se
Deasupra viselor
Multor vieți.
Cântec neterminat
În stânga drumului copilăriei mele
E strajă un cireș amar.
În dreapta un poem de grâu Hotar
Lângă hotar
De-acum-fără hotar
Încă e toamnă.
Fructele-s coapte P
ăsări străine Flămânde
Se-adună
Dau roată
Se-nglobează-n nori
Și parcă prevestesc furtună.
Dar
Scrisoare către prieteni Dragii mei,
Fiecăruia dintre prieteni Vă pot oferi un dar Fără hotar.
Câte-un hectar din cerul meu Cel binecuvântat de Dumnezeu. Senin, albastru.
Și, poate, câte-un cal măiastru. Cum a zis candidul poet Iubind și strălucind discret Cu necuvinte și cu aripi ,,întoarse, mereu, înăuntru”
Știți, avea priviri de copil Pur.
În gheata din piciorul drept V-așez un soare fără asfințit Și-n gheata stângă
Acolo, sub suspin, pe partea inimii O crizantemă neprihănită. Lângă o icoană de mamă. După, v-aș mai oferi vocale Sunt molatice frumoase și blânde
Ca prințesele din vremuri romantice
Consoanele -mi rămân mie Împletite cu melancolie Îmi trebuie să mă semnez Și doar la miez de noapte Cu alb și cu cireșe coapte Să mă visez.
Deci...?
Dialog
Șed,
La vorbă cu dracena mea Cea risipită în trei tulpini Pare un triumvirat etern. De povești-mai nimicuri Cum toarce vremea Care s-a ales preș-edinte.
Depre ultima poveste de dragoste Din burg.
În dialog e consens-decidem să fim Liberi-doar noi doi.
Eu-mângâind paharul de Neuburger Ea crescând în verde și spațiu Poziționată complet în afara lumii. -Du-te, poruncește dânsa bătăioasă Cu sulițele ei lungi, ascuțite și verzi.
Și toarnă-mi, la rădăcină, Un pahar cu vin alb Sec și dur, precum Istoriile imperiale.
Doresc, visează, să pot undui Și eu
Asemenea peștilor Strecurându-ne printre unde
Și întorcând Valurile vieții.
Dreapta socotință
Motto: ,,Călugării aleși au mereu dreapta socotință!”
Între
Milostivul Bunul Dumnezeu Și binecuvântata Iubire
E
Mereu Semnul egal.
Un egal
Fără egal.
Mai are Și
Sensul giratoriu
Egal.
Graiul
,,Avem un grai cu ochii umezi de dor” Grigore Vieru
Graiul meu
Începe mereu cu o vocală
A de la ,,a fi”
O de la opinci
Sau i de la iubire
Graiul acesta se-mpletește mereu
Din colinele străbunilor mei
Și din clopote de mănăstire
Plămădite în Țara de sus Cea a dacilor liberi
Chiar acolo unde ninge
Cu flori de cireș amar
Graiul meu cântă cu aripi de lebădă Și de ce nu
Graiul meu se rotește
În pas de dans
Cu condurii de argint
Ai prințesei florii de cireș
Același grai al meu
Brăzdează singur asfințitul
Așteptând sărbătorile de vineri, de sâmbătă
Și Duminecă de Duminecă
Eu mă împotmolesc în vocalele graiului meu
Ca-ntr-un lan de grâu cu maci
Așteptând un colind de la Miazăzi
Care, se pare, nu mai vine...
Invocare
Oprește-te Toamnă!
Clipele-s Târzii!
Iar despre tine
Iarnă
Nu voi să știu
C-ai să vii.
Întrebare
Ești cu mine
Ori cu tine?
Ori cu cine știe cine?
Ești cu cerul,
Cu pământul
Ori de unde bate vântul?
Ești cu verdele
Din ierbi
Ori cu ciuntele
Din cerbi?
Mătasea fluierului
Fluierul acela
Din copilăria mea cu miei
Seamănă cu un câmp de mătase
Iarba-i verde
Cu unde miei albaștri
Cornițe de cireș amar
Fluierul acela
Nu mai cântă pe dealuri
În satul meu nu se mai nasc miei
Arareori greieri
Ca viața
Alb cu albe, negru cu negre
Fluierul acela are taine
În seara asta înfrunzește
Doar în gândurile mele
Și nu mai cântă
E un tei cu frunze cernite
În pășunile de pe acoperișul dealurilor
Nu mai pasc miei
Este doar durere pentru cei mutați
La marginea satului
În pământul acela
Vecin cu veșnicia
Fluierul acela...
Nedumerire
Nu găsesc
La niciun anticariat
Vreo crizantemă
Străveche
Luminând
Asemeni unei
Cărți de rugăciuni.
Pașii tăi
Te-aș fi vrut lună
M-ai fi vrut stea
În nopți de veghe să -mpresori
Albastrele cirezi de flori Și frunțile-nămeți de hori Iubirea mea.
Te-aș fi vrut doină
M-ai fi vrut cânt
În ierni cu strai și vânt de sori
Poienile să le măsori
Cu pașii tăi mângâietori Iubirea mea.
Te-aș fi vrut vers
M-ai fi vrut cer
Într-o clipire s-ardem,
lerui ler
Flăcări care-n veci pier
Să fii mâine icoana de ieri Iubirea mea.
Peisaje I
Doamne, ce vară nebună!
Și eu, tot mai străfulgerat de timp
Anotimp
Doamne, ce zi ațâțată a fost!
Acum parcă se coace de noapte
În jurul bradului care-mi străjuiește
Tăcerile.
O trupă de stele căzătoare
Își dansează miresmele târzii.
Pare că-s pere fastuoase
Abia coapte
Lângă vecinul, brad-voievod
Pe sub ferestrele nemuririi
Încă bântuie
Un fel de senin
De august
Pare că e un final de simfonie
Copleșitoare E bine!
Mai cântă greierii!
Din volumul Culorile vântului, Editura Galaxia Gutenberg
Răsunetul cultural 20 ARHIV
Comentarii
La ceasurile acestei vârste frumoase în marșul prin viață, prinn Valea vieților noastre, un afectuos LA MULȚI ANI1
Adaugă comentariu nou