Pr. Vasile Beni: De fiecare dată când ajutăm pe cineva e ca şi cum am participa la slujba de Înviere de la Mormântul Sfânt!

Textul Evangheliei la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică”(Mt 25,31-46) .

Dragii noştri credincioşi! 

Evanghelia de astăzi vrea să ne arate cum trebuie să ne comportăm faţă de aproapele nostru, pentru că faptul acesta ni se va face cunoscut la Judecata din urmă unde fiecare dintre noi va trebui să dăm socoteală de faptele pe care le-am făcut sau de faptele pe care nu le-am făcut. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur, vorbind despre Judecata din urmă, zice că Dumnezeu o va face pentru două motive: „Să-Şi facă dreptate Lui Însuşi şi să facă dreptate aleşilor Săi”.

Ce ne va întreba Hristos la judecată? 

1. Despre faptele milei trupeşti. Despre care Maica Tereza de Calcutta, ne învaţă şi ne spune că la judecată, Hristos ca Judecător ne va întreba nu cât am strâns în această viaţă, nici cât am muncit de mult, ori am citit sau am călătorit prin lume, nici ce funcţii înalte am ocupat, ci doar câtă iubire faţă de semeni am pus în tot ceea ce am făcut. Faptele iubirii creştine şi umane în general sunt foarte simple: a da cuiva înfometat un pic de hrană sau un pahar cu apă, a fi dispus să-l primeşti pe cel străin, să-l îmbraci pe cel care nu are cu ce, să-l vizitezi pe cel singur sau bolnav, iar dacă nu poţi să-l îngrijeşti, măcar să-l consolezi cu o vorbă bună.

 2. Despre faptele milei sufleteşti. Poate că nu avem întotdeauna ceva material, dar putem întotdeauna ajuta nu numai dând ceva din mână, ci dând ceva din inimă.

Dumnezeu nu ne va judeca doar pentru cât am acumulat într-o relaţie directă, personală cu El, Dumnezeu nu ne va judeca doar faţă de felul cum ne-am comportat faţă de El, ci şi pentru lucruri care ţin de relaţiile interumane, adică de felul cum ne-am comportat faţă de aproapele, ca rezultat al apropierii şi comuniunii cu El. Nu ne putem apropia de Dumnezeu dacă-l ignorăm pe aproapele nostru .

O pildă despre ajutorarea aproapelui. Doi oameni se hotărăsc să meargă la Ierusalim şi pornesc spre mare de unde trebuiau să ia vaporul. În drum spre mare poposesc să bea apă lângă o fântână. Aud gemete de durere venind dintr-o casă  din apropiere. Unul dintre ei zise mă duc să văd. Şi află acolo doi bătrâni înfometaţi, bolnavi, neavând pe nimeni.N-aveau ce mânca şi le împarte mâncarea, le aprinde focul şi încearcă să le aline suferinţa.Trecu timpul şi îşi dădu seama că vaporul a plecat şi el nu mai poate ajunge la Ierusalim. Şi îi păru rău că n-a putut merge în locul pe unde a umblat Iisus, dar s-a bucurat că a făcut o faptă bună.

Celălalt ajunse la Ierusalim înaintea slujbei Învierii şi se aşeză cât mai aproape de altar să se roage, dar îndreptându-şi privirea spre altar îl văzu pe prietenul său cu care a pornit spre Ierusalim, aproape de patriarh, că se ruga acolo. Se miră că îl vede acolo şi se întreabă cum de ajuns înaintea lui şi cum de a ajuns chiar în altar. Bucuros că l-a văzut l-a aşteptat după slujbă să se întâlnească cu el să meargă împreună acasă, dar el nu apăru. Şi iarăşi se întreabă pe unde a ieşit. Nedumerit se întoarse acasă şi povesti fiecare ce au făcut şi a înţeles că prin fapta de milostenie a primit mai mare dar de la Dumnezeu decât cel care a ajuns şi s-a rugat la locurile sfinte (Lev Tolstoi). Prin urmare să căutăm să facem binele celui care are nevoie de ajutorul nostru, pentru că atunci când facem un bine este ca şi cum am participa la slujba de Înviere de la Mormântul Sfânt. Amin!

Pr.Vasile Beni