Pr. Vasile Beni: O pildă despre întâlnirea cu noi înșine și faptele noastre

Textul Evangheliei: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică”(Mt 25,31-46).

Dragii noștri credincioși!

          Evanghelia de astăzi vrea să ne arate cum trebuie să ne comportăm faţă de aproapele nostru, pentru că faptul acesta ni se va face cunoscut la Judecata din urmă.  Tabloul judecăţii finale ar trebui să ne dea de gândit la toţi, pentru a nu uita că istoria în curgerea ei se va încheia printr-o judecată universală.   

       Poetul Alexandru Vlahuţă, în poezia ,,Triumful Aşteptării” ne învață că: „există o dreptate a morţii - fiecare trebuie să moară şi există o dreptate a judecăţii, pentru că fiecare îşi va lua răsplata sa!”

      Dacă prima venire a Mântuitorului a fost întru umilinţă pentru a săvârşi în Sine opera de mântuire - cea de-a doua va fi întru slavă pentru a judeca lumea.  Aşa cum mărturisim în simbolul de credinţă: „Și iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii!”

       Din cărţile Vechiului Testament aflăm cum Dumnezeu a judecat şi pedepsit lumea: a pedepsit lumea prin potop, cetatea Sodomei şi a Gomorei, Egiptul şi Babilonul, Ninive şi Ierusalimul, iar ruinele lor sunt grăitoare până astăzi.

Mesajul Evangheliei este simplu și ușor de înțeles. La judecată, nu vom fi întrebaţi de câtă credinţă am avut, de cât de mult ne-am rugat sau cât de mult am postit, ci de atitudinea pe care noi am avut-o faţă de aproapele nostru, câtă milă, compasiune sau dragoste.

      Am citit o istorioară despre doi copii care se jucau în curtea casei. Unul dintre ei se lovește la un picior și plânge. Mama aude și iese repede afară să vadă ce s-a întâmplat. Când mama ajunge, copilul nu mai mai plânge.  Și îl întreabă pe frățiorul său: Ce i-ai spus de nu mai plânge. Iar acesta răspunde: „Nimic, doar l-am strâns în brațe!”

      Simplul fapt de a-l privi, asculta și ajuta pe cel de lângă noi ne amintește de cuvintele Evangheliei: "Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre - aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut!” Amin!

Pr. Vasile Beni