Pr. Vasile Beni, la Duminica Ortodoxiei: Noi, dintru începutul plămădirii acestui neam, aşa ne ştim, români şi creştini ortodocşi!

Dragi credincioşi!

              Prima Duminică din Postul Mare este înscrisă în calendarul nostru creştin ca fiind „Duminica Ortodoxiei”. Să ne oprim în cele în cele ce urmează la câteva învăţături despre credinţa noastră străbună.

1.     Ce este Ortodoxia?                                                                                    

 „Învățătura de credință a celor șapte Sinoade ecumenice din primul mileniu creștin. În primul mileniu creștin a existat Sfânta Cruce, a existat Maica Domnului, Sfânta Tradiţie, Sfinții Părinţi și icoanele. Celelalte culte ori au adăugat ori au scos ceva. Biserica Ortodoxă a mers liniar, nu a adăugat și nici n-a șters ceva, ea a păstrat credința autentică, neruptă, nedivizată, nefragmentată”. 

2. Ce spun părinţii Bisericii despre Ortodoxie?

Părintele Dumitru Stăniloaie a afirmat că ,,Ortodoxia e doxologie”, adică ea se revarsă în preamărirea lui Dumnezeu. Aceasta este Ortodoxia adevărată, cea care preamărește pe Dumnezeu în Treimea Persoanelor Sale și cinstește pe Maica Domnului și pe Sfinți”.

Teologul Sergiu Bulgakov spune despre cultul ortodox că „este ceva unic în întreaga creștinătate, este cerul pe pământ, manifestarea lumii spirituale este arta ideală care prin ea însăși ne dă sentimentul dulceții bisericii”. „În Bisericile Bizantine îngerii cântă împreună cu oamenii.” Această impresie au avut-o aspiranţii la Botezul ortodox -soli trimiși de Cneazul Vladimir al Kievului în 988 la Bizanț spre a vedea la fața locului viața Bisericii Ortodoxe. După ce au asistat la slujbele săvârșite în Biserica Sf. Sofia, la întoarcere, i-au spus lui Vladimir că au văzut „Raiul pe pământ”. Urmarea a fost că el s-a încreștinat și o mare parte din popor a venit la apa Niprului şi s-a botezat.

Arhimandritul Cleopa Ilie, întrebat fiind ce este Ortodoxia, zice: „Rădăcina şi viaţa poporului nostru,  înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos, adică Ortodoxia. Noi ne-am încreştinat de două mii de ani, din timpul Sfântului Apostol Andrei. De atunci, de când am primit Sfânta şi Dreapta Credinţă în Dumnezeu, poporul nostru a avut viaţă. Până atunci a fost mort, numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viaţa poporului român este dreaptă credinţă în Iisus Hristos. Să ţinem cu tărie la credinţa ortodoxă. De la primii voievozi creştini ai românilor, de când sunt cele trei Ţări Române, Moldova, Muntenia şi Transilvania, toţi au fost creştini ortodocşi. Mama lui Mihai Viteazul a fost călugăriţă şi este înmormântată la Mănăstirea Cozia, sub o lespede de piatră pe care scrie: „Aici odihneşte monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul”. Apoi şi Ştefan cel Mare. La Mănăstirea Probota, unde este îngropat ctitorul ei, Petru Rareş, este îngropată monahia Măria Oltea, mama lui Ştefan cel Mare. Ei domni şi mamele lor călugărite! Vedeţi voi câtă unire era între credinţă şi conducere atunci? Cel ce conducea ţara avea mama călugăriţă şi frate călugăr. Toţi îşi făceau câte o mănăstire şi mormânt în mănăstire: Ştefan cel Mare şi Sfânt, la Putna. Iar Ştefan cel Mare n-a fost baptist! Mircea cel Bătrân n-a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun n-a fost martorul lui Iehova. Noi, dintru începutul plămădirii acestui neam, aşa ne ştim, români şi creştini ortodocşi”.

3. Prin ce se deosebeşte Ortodoxia de alte credinţe?        

Ortodoxia nu are întemeietori ca sectele protestante, nici nu a avut cutezanţa să numească vicari ai lui Hristos pe pământ care să-i împrumute atributele dumnezeieşti şi să-L înlocuiască precum la romano-catolici. Ea a rămas la credinţa Evangheliei care ne învaţă că singur Hristos este capul Bisericii şi Biserica este trupul lui Hristos.

Ortodoxia ne învață din viețile sfinților, a apostolilor, martirilor, mărturisitorilor, marilor dascăli şi ierarhi ai lumii creştine, cuvioşii şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi şi toţi drepţii. Nimeni nu a întruchipat mai frumos învăţăturile Evangheliei lui Hristos decât Sfinţii.

Ortodoxia este şi reprezintă un mod de viaţă, şi anume, viaţa în Hristos. Toată practica liturgică a Ortodoxiei reprezintă o relaţie duhovnicească, în care Dumnezeu şi omul îşi vorbesc reciproc prin slujbele Bisericii, dialog prin care viaţa noastră este mereu prezentă şi vie în Hristos. Ortodoxia este Biserica Mântuitorului, spaţiul unde oamenii îşi pot regăsi dragostea faţă de Hristos prin mărturisirea în Învierea Sa din morţi.

Fiecare dintre noi suntem datori să învățăm, să păstrăm, și să transmitem mai departe Ortodoxia, adică învățătura adevărată despre Dumnezeu întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, despre Sfânta Cruce, despre Maica Domnului, despre icoane și despre Sfinți.

Închei cu o parte din versurile lui Adrian Păunescu care spun aşa de frumos:

De mic, sunt ortodox, ca toți ai mei

aceasta e credința mea creștină,

am învățat cu tălpile să calc,       

cum am aflat că mâna se închină.

Atunci am înțeles că sunt dator

să nu cedez cumva vreunei noxe,

ci să rămân, cu neamul meu cu tot,

fidel pe veci credinței mele ortodoxe….

Ai mei puteau muri și n-ar fi dat

credința lor pe nici un fel de bunuri,

nici dacă ar fi fost crucificați,

nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul…..

Că nu ne poate nimeni mitui

s-o părăsim pe mamă în etate

din tragicul motiv că pe pământ

există alte mame mai bogate.

Amin!                     

Pr. Vasile Beni