Pr. Vasile Beni: Prin ce se deosebeşte Ortodoxia de alte credinţe

Dragii noştri credincioşi!

Duminica aceasta este numită Duminica Ortodoxiei. Dar oare de ce este atât de importantă Ortodoxia, ca în cea mai importantă perioadă de asceză a anului liturgic, Biserica să-i închine prima Duminică? Simplu spus, ea este Adevăr şi Iubire. Aflarea lor nu se face însă fără post şi rugăciune! Iar cea mai scurtă definiţie a Ortodoxiei ar putea fi : Ortodoxia este Hristos.  Pentru că Ortodoxia nu poate fi altceva decât dragoste. Ortodoxia urmează, de-a lungul istoriei, cuvântul Mântuitorului Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Şi de aceea, prima duminică din Postul Mare este închinată  cinstirii credinţei şi a religiei noastre creştine, sărbătoarea de azi fiind o zi de popas şi de reculegere, dar şi de întrebări  la care suntem datori să răspundem. Pentru că, a  fi ortodox înseamnă „a crede drept” în Dumnezeu cel adevărat, în Tatăl, în Fiul și în Duhul  Sfânt şi de aceea, în continuare, haideţi să ne oprim la câteva învăţături legate de credinţa noastră străbună.

1.Ce este Ortodoxia?  „Ortodoxia este Hristos”. Ortodoxia sau Biserica Ortodoxă are nu numai învățătura lui Hristos, ci îl are pe Hristos însuși și ca Trup al Său și asigură legătura de viață a tuturor cedincioșilor ei, care sunt mădulare ale acestui Trup, cu Hristos-Capul. Pentru că nu poți spune că ai adevărul dacă nu-l ai pe Hristos, care a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața”. Ortodoxia este calea dreaptă, cea mai scurtă, dintre două fiinţe, dintre om şi Dumnezeu. Știm că noţiunea de Ortodoxie înseamnă dreaptă credinţă sau dreaptă slăvire, închinare adevărată şi sobornicească. Dacă ar trebui, foarte pe scurt, să răspundem la întrebarea „Ce este Ortodoxia?”. Răspunsul ar fi: „Învățătura de credință a celor șapte sinoade ecumenice din primul mileniu creștin. Iar în primul mileniu creștin a existat Sf. Cruce, a existat Maica Domnului, au fost Sfinții și icoanele. Celelalte culte ori au adăugat ori au scos ceva. Biserica Ortodoxă a mers liniar, nu a adăugat și nici n-a șters ceva, ea a păstrat credința autentică, neruptă, nedivizată, nefragmentată”.

2.Ce spun părinţii bisericii despre Ortodoxie?

a- Părintele Ene Braniște spunea: „Botezul pruncilor în apa sfințită din cristelniță, cununiile puse pe capul mirilor în Biserică, îngenuncherea cucernică sub epitrahilul duhovnicului pentru spovedanie sau în fața icoanelor pentru rugă. Paștile primit cu frică și cutremur la marea sărbătoare a Învierii, agheasma sfințită la Bobotează, grija pentru împlinirea soroacelor tradiționale de pomenire a morților..... Luați creștinului ortodox acestea și i-ați luat totul!”.       

b- Părintele Dumitru Stăniloaie a afirmat că ortodoxia e doxologie, adică ea se revarsă în preamărirea lui Dumnezeu. Aceasta este ortodoxia adevărată, cea care preamărește pe Dumnezeu în Treimea Persoanelor Sale și cinstește pe Maica Domnului și pe sfinți.

c-Teologul Sergiu Bulgakov spune despre cultul ortodox că este ceva unic în întreaga creștinătate, este cerul pe pământ, manifestarea lumii spirituale este arta ideala care prin ea însăși ne dă sentimentul dulceții bisericii.

d-În Bisericile Bizantine îngerii cântă împreună cu oamenii - Această impresie au avut-o aspiranţii la Botezul ortodox- soli trimiși de Țarul Vladimir al Rusiei în 988 la Bizanț spre a vedea la fața locului viața Bisericii Ortodoxe. Și, după ce au asistat la slujbele săvârșite in Biserica Sf.Sofia, la întoarcere i-au spus țarului că au văzut „Raiul pe pământ”și că în Bisericile Bizantine „îngerii cântă împreună cu oamenii”. Urmarea a fost că țarul s-a încreștinat și o mare parte din popor.

e-Părintele Timotheos Kilifis a realizat o scurtă dar interesantă sinteză, referindu-se la cine şi ce este Ortodoxia, spunea: „Ortodoxia înseamnă revelaţie. Este experienţa spirituală a Bisericii, este dorinţa de nemurire, este Divinitatea. Nemărginirea. Lumina necreată, este rodul comuniunii dintre natura creată (umană) şi cea necreată (divină). Este transfigurarea. Îndumnezeirea în Împărăţia lui Dumnezeu, este o provocare continuă pentru tot ce este creat, care poartă în sine moartea. Este legătură şi comuniune, este adunarea păcătoşilor în Biserică. Ortodoxia nu taie capete. Ea iartă totdeauna şi transfigurează continuu. Este devenirea continuă a persoanei umane, între finit şi veşnic, este împlinire a vieţii, care se exprimă prin adoraţie şi prin tainele Bisericii, prin asceză hristocentrică, prin monahism întru Hristos, prin arta bizantină activă - arhitectura, muzica, icoanele, prin trăsăturile şi datinile sfintelor tradiţii care exprimă un caracter înălţător. Adică iubire, adevăr, libertate, democraţie.

f-Arhimandritul  Cleopa Ilie, întrebat fiind ce este Ortodoxia, zice: Rădăcina şi viaţa poporului nostru, înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos, adică Ortodoxia. Noi ne-am încreştinat de două mii de ani, din timpul Sfântului Apostol Andrei. De atunci, de când am primit Sfânta şi dreapta credinţă în Dumnezeu, poporul nostru a avut viaţă. Până atunci a fost mort, numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viaţa poporului român este dreapta credinţă în Iisus Hristos. Să ţinem cu tărie la Credinţa Ortodoxă. De la primii voievozi creştini ai românilor, de când sunt cele trei Ţări Române, Moldova, Muntenia şi Transilvania, toţi au fost creştini ortodocşi. Mama lui Mihai Viteazul a fost călugăriţă şi este înmormântată la Mănăstirea Cozia, sub o lespede de piatră pe care scrie: „Aici odihneşte monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul". Apoi şi Ştefan cel Mare. La Mănăstirea Probota, unde este îngropat ctitorul ei, Petru Rareş, este îngropată monahia Măria Oltea, mama lui Ştefan cel Mare. Ei domni şi mamele lor călugărite! Vedeţi voi câtă unire era între credinţă şi conducere atunci? Cel ce conducea ţara avea mama călugăriţă şi frate călugăr. Toţi îşi făceau câte o mănăstire şi mormânt în mănăstire: Ştefan cel Mare şi Sfânt, la Putna. Iar Ştefan cel Mare n-a fost baptist! Mircea cel Bătrân n-a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun n-a fost martorul lui Iehova. Noi, dintru începutul plămădirii acestui neam, aşa ne ştim, români şi creştini ortodocşi.

3.Prin ce se deosebeşte Ortodoxia de alte credinţe:

a. Ortodoxia este religia lui Hristos, e Biserica lui Hristos, adică creştinismul în forma lui cea mai veche, mai curată, mai simplă, mai adevărată. Ortodoxia nu are întemeietori ca sectele protestante, nici nu a avut cutezanţa să numească vicari ai lui Hristos pe pământ care să-I împrumute atributele dumnezeieşti şi să-L înlocuiască ca la romano-catolici. Ea a rămas la credinţa Evangheliei care ne învaţă că singur Hristos este capul Bisericii şi Biserica este trupul lui Hristos. În ortodoxie se păstrează unitatea Duhului şi a credinţei prin Hristos şi prin crezul Bisericii. Noi suntem de credinţă că, la conducerea Bisericii, nimeni nu poate înlocui pe Hristos, capul ei. Ortodoxia nu admite şi nu poate admite alt cap sau al doilea cap al Bisericii. Deasupra noastră, deasupra ortodoxiei este numai cupola Bisericii şi cerul liber. Pentru ortodoxie nu există nici vicari ai lui Hristos, nici „scaune sfinte”, în afară de scaunul slavei lui Dumnezeu.

b.Ortodoxia  ne învață din viețile sfinților, a apostolilor,  martirilor, mărturisitorilor, marilor dascăli şi ierarhi ai lumii creştine, cuvioşii şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi şi toţi drepţii. Nimeni nu are în Biserică autoritate mai mare decât sfinţii. Nimeni nu a întruchipat mai frumos învăţăturile Evangheliei lui Hristos ca sfinţii. Nicăieri nu vedem mai bine cum s-au lămurit şi au trăit adevărurile religiei creştine, ca în vieţile, cântările şi învăţăturile pilduitoare ale sfinţilor.  Ortodoxia învaţă şi urmează vieţile, predaniile, învăţăturile şi virtuţile, cântările şi rugăciunile sfinţilor şi, dintr-o cuviincioasă smerenie evanghelică, nu bagatelizează minunile lor.

c.Ortodoxia este şi reprezintă un mod de viaţă, şi anume viaţa în Hristos. Toată practica liturgică a Ortodoxiei reprezintă o relaţie duhovnicească în care Dumnezeu şi omul îşi vorbesc reciproc prin slujbele Bisericii, dialog prin care viaţa noastră este mereu prezentă şi vie în Hristos. Ortodoxia este Biserica Mântuitorului, spaţiul unde oamenii îşi pot regăsi dragostea faţă de Hristos prin mărturisirea în Învierea Sa din morţi. Ortodoxia este şi reprezintă sensul vieţii noastre în şi spre Hristos, ţelul vieţii umane, un alt mod de a fi, este „locaşul tuturor celor ce se veselesc”.

În loc de concluzie, un îndemn: „Fiecare dintre noi suntem datori să învățăm, să păstrăm și să transmitem mai departe Ortodoxia adică învățătura adevărată despre Dumnezeu întreit în persoane „Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”, despre Sfânta Cruce, despre Maica Domnului, despre Icoane și despre Sfinți. Amin!

pr.Vasile Beni