Preot profesor Nicolae Feier – Bistriţa

Pr. Vasile Beni, La început a fost cuvântul. Predici şi meditaţii creştine, Editura Nosa Nostra, 2019

Tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului

Scriu aceste rânduri de prezentare a primei cărţi a părintelui, Vasile Beni, cu îndoită emoţie. Întâi pentru că o fac din încredinţarea Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Sălajului, Maramureşului şi Sătmarului, căruia îi mulţumesc pentru această alesă onoare. Apoi, pentru că mi-e dat să văd rodul străduinţei scriitoriceşti la care l-am îndemnat pe bunul meu coleg de slujire la Sfântul Altar, făcând această ,,laudaţio” unui om aparte, care iubeşte slujirea Bisericii lui Hristos, fiind noi în biserică zi de zi şi ceas de ceas, slujind lui Dumnezeu şi poporului credincios nu doar la slujbele îndătinate, ci într-o pastoraţie individuală continuă, aşezată pe baza solidă a principiului biblic: ,,Râvna casei Tale mă mistuie!” (Ps. 68, 2)
Cele mai frumoase roade ale raţiunii umane sunt cele care tânjesc spre ,,Raţiunea absolută” pe care noi o numim Dumnezeu. Şi, cum Dumnezeu nu este doar ,,Raţiunea absolută”, ci şi Jertfă şi ,,Înţelepciunea absolută” şi multe alte calităţi absolute pe care, în limitele înţelegerii noastre umane, I le atribuim, tânjim în a le înţelege şi a le exprima în cuvinte, explicându-le.
Suntem perfect conştienţi că ale noastre cuvinte sunt extrem de neputincioase în a exprima ceea ce înseamnă ,,Cuvântul lui Dumnezeu cel întrupat, pentru noi şi pentru mântuirea noastră” (Ioan, 1,1u). Şi totuşi, după ce Cel necuprins de minte şi de simţire S-a făcut pe Sine Om, ,,întru toate asemenea nouă, cu excepţia păcătoşeniei” (Filipeni, 2), am prins nădejde în a-L exprima prin săracele noastre cuvinte, spre a fi cunoscut firii noastre umane, pe care şi-a asumat-o de bună voie din dragoste, făcându-Se pe Sine Miel al Jertfei Sale mântuitoare şi, în acelaşi timp, Mare Preot al propriei Sale Jertfe, El, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ,,a străbătut toate cerurile” (Evrei, 4, 14) ca să vină la noi şi să se facă ,,Fiu al Omului” - ,,de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria”, astfel să cunoască toate suferinţele umanităţii pricinuite de păcatul neascultării lui Adam cel Vechi, El, Noul Adam, ,,ascultător făcându-Se pe Sine până la moarte, şi încă moarte pe Cruce”. (Filipeni, 2).
Prin urmare, înţelegem că mântuirea stă în Jertfă şi, mai puţin în cuvinte. Mântuirea o aflăm în Cuvântul lui Dumnezeu cel Întrupat, tocmai ca să Îl putem face proprui firii noastre umane, împărtăşindu-ne cu El:
În sens euharistic, aducând mulţumire şi perpetuând Marea Jertfe Unică şi Mântuitoare până la sfârşitul veacurilor, potrivit poruncii: ,,Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea!” (Luca 22, 19)
În sens pedagogic, prin cuvântul rostit de pe amvon, cuvânt care perpetuează nu ştiinţa noastră, ci revelaţia lui Dumnezeu aflată în Sfintele Scripturi şi în Sfânta şi Dumnezeiasca Tradiţie, cuprinsă în operele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Apostolice.
Părintele protoiereu, Vasile Beni şi-a asumat o asemenea înţelegere a Tainei mântuirii aşezând-o pe umerii pe care poartă cu demnitate crucea preoţiei, slujind necontenit lui Dumnezeu şi poporului credincios în cea mai veche şi, în acelaşi timp, cea mai frumoasă biserică a Bistriţei, ,,CATERDRALA COROANEI MAICII DOMNULUI, ,,PANTA NOSSA”(,,PANTA NOSSA” înseamnă: STĂPÂNA NOASTRĂ DE DUMNEZEU NĂSCĂTOAREA ŞI PURUREA FECIOARA MARIA. De la această biserică este primul nume al Bistriţei din anul 1241 d.Hr, ,,NOSSA”).
Acum, la aniversarea a zece ani de slujire în această biserică milenară, părintelui Vasile Beni i se împlineşte un vis, acela de a imortaliza cuvintele frumoase pe care le-a pregătit cu minuţiozitate ca să fie rostite în duminici şi în sărbători de pe amvonul de la care s-au adresat credincioşilor bistriţeni, în decursul vremii, nume mari ale culturii teologice româneşti.
Timid, la început, mi-a ascultat sfatul de a scrie tot ce are de gând să spună. M-a întrebat dacă e eficient efortul. Abia după ce l-am sfătuit să şi publice înţelepciunea pe care a cules-o din numeroase surse, (care azi sunt mai la îndemână ca oricând, mai ales pe internet şi în literatura de specialitate), trecând-o prin filtrul propriei sale simţiri, a înţeles că finalitatea acestei lucrări în ogorul Domnului se va desăvârşi în prima sa carte.
Fără îndoială, cartea aceasta de predici îi va fi cea mai dragă, fiindcă va fi ca primul său copil duhovnicesc. Nădăjduim că vor mai veni şi alţi ,,copii” duhovniceşti care vor îmbărbăta la lupta cea grea a desăvârşirii mulţime de credincioşi dreptmăritori.
L-am îndemnat să adauge la fiecare capitol şi câte o rugăciune din stufoasa şi eficienta noastră panoplie de rugăciuni liturgice şi din Molitfelnic, din Mineie şi Octoihuri, astfel, cititorul să poată să se bucure nemijlocit de splendorile puterilor noastre duhovniceşti, exprimate în rugăciunea prin care, zicea Sfântul Apostol Pavel că putem să: ,,Răsturnăm cu rugăciunea pe tot cel ce se ridică împotriva lui Dumnezeuşi orice gând al nostru îl facem slujitor lui Hristos... Armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile vrăşmaşului.” (II Corintei, 10, 4-5)
În cartea ,,Anaforaua liturgică a Sfântului Vasile cel Mare” am scris că: ,,Timp de două milenii, Sfânta Liturghie a fost şi rămâne coloana vertebrală care a susţinut verticalitatea duhovnicească a neamului nostru românesc, creştin drept-măritor.”
În jurul acestui eveniment sacru şi sacralizator (sfinţitor) se desfăşoară întreaga viaţă a creştinului, de la naştere până dincolo de mormânt, cu credinţa nestrămutată că toate-s ,,Ale Tale, dintru ale Tale” şi că doar Ţie, Doamne, ,,Îţi aducem de toate şi pentru toate”. (P.7)
Părintele Vasile Beni, înţelegând rolul pedagogic al pericopelor evanghelice de la fiecare Sfântă Liturghie, le interpretează simplu, scolastic, şi le pune cu sfială la îndemâna cititorilor, după ce au fost publicate mai întâi săptămână de săptămână, pe parcursul a mai mulţi ani în cotidianul ,,Răsunetul”, pe care îl conduce harnicul şi eruditul scriitor bistriţean, Menuţ Maximinian, membru al Uniunii scriitorilor din România şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Urmându-l, părintele Vasile Beni a devenit de curând membru cu drepturi depline al asociaţiei noastre, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR).
Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit, Andrei Andreicuţ, spunea în prefaţa la carta noastră - ,,Puterea Rugăcunii”, că:
,,Toate slujirile sunt de mare folos, dar rugăciunea, după afirmaţia Părinţilor Bisericii, este ,,respiraţia sufletului”.
De aceea, preocupările Părintelui Nicolae Feier (şi, am zice noi, a ucenicilor săi, între care părintele Vasile Beni excelează), legate de rugăciune şi predică, au mare importanţă duhovnicească.
Cu mult drag le binecuvântăm şi-L rugăm pe Dumnezeu ca cele scrise să rodească în sufletele credincioşilor”.
În finalul prezentării noastre arătăm scopul acestei cărţi de predici: Centru cultului ortodox este rugăciunea euharistică, adică ,,Marea Jertfă Mântuitoare actualizată în fiecare Sfântă Liturghie”. În sensul acesta, să încercăm a asculta ce ne învaţă Sfintele Scripturi:
,,Să intrăm, dar, în Sfânta Sfintelor prin Sângele lui Iisus Hristos, pe calea cea nouă şi vie, adică prin (împărtăşirea cu) Trupul Său ... să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune, fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora.” (Evrei, 10, 19-25)

Răspundem acum şi unei întrebări :

La ce sunt bune cărţile?

Nicolae Manolescu ne răspunde: ,,La totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte din proprie voinţă. A vrea să le explici ce pierd, e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii şi unui orb splendoarea curcubeului”.

Preot profesor,
Nicolae Feier – Bistriţa

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]