Pr. Vasile Beni: Să fim atenți, ce dăruim aceea și primim

Zis-a Domnul: ascultaţi pilda aceasta: era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison şi care petrecea în toate zilele, înconjurat de slavă. Iar un sărac, anume Lazăr, care zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, dorea mult să se sature din fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului; căci până şi câinii, venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit apoi şi bogatul şi l-au îngropat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, el care era în chinuri a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Atunci a strigat el şi a zis: părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi întindă vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr aşijderea, pe cele rele; dar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie adâncă, întărită în aşa fel, ca cei care ar vrea să treacă de aici la voi, ori cei de acolo la noi, să nu poată să treacă. Atunci el a zis: te rog, dar, părinte, să-l trimiţi acasă la tatălui meu, căci am cinci fraţi; să le spună acestea, ca să nu vină şi ei la acest loc de chin. Avraam i-a răspuns: au pe Moise şi pe prooroci, să-i asculte pe ei. Dar el a zis: nu, părinte Avraam; ci dacă cineva dintre cei morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Atunci Avraam i-a spus: dacă nu ascultă pe Moise şi de prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morti Ev. Luca 16, 19-31                                    

Fiecare duminică poartă un mesaj de la Dumnezeu pentru noi. Mesajul de obicei ne mustră, ne-ncurajează, ne-ntăreşte, ne dă un exemplu de urmat şi, în general, Dumnezeu nu vrea doar să auzim mesajul ci să şi acţionăm, adică să-l punem în practică în partea pozitivă. Mesajul pildei de astăzi este clar, simplu şi uşor de-nţeles: să-i ajutăm şi pe cei săraci din puţinul nostru, pentru că în viața viitoare ne vom întâlni cu propriile noastre fapte. Evanghelia Duminicii a XXII-a după Rusalii ne prezintă pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr. Această pericopă este plină de învăţături duhovniceşti care ne arată că, după moartea trupului, sufletul trăieşte şi îşi aduce aminte de toate faptele săvârşite în timpul vieţii pe pământ. Avem, deci, în Evanghelia de astăzi mărturia clară a Mântuitorului privind existenţa şi viaţa sufletului după despărţirea sa de trup, după moartea fizică a omului. De când ne naștem observăm că cei care ne sunt dragi pleacă pe un drum de la care nu se mai întorc.Și, firește, se naște întrebarea: Unde se duc, ce se întâmplă cu ei? Iar această despărțire vine prin moarte și toți dorim să trăim, dar să nu uităm că suntem călători pe aceeași stradă la capătul căreia ne așteaptă moartea. Fie că vrem, fie că nu vrem, fie că ne place, fie că nu ne place: „De-am fi din zei coborâtori/ C-o moarte toți suntem datori/ Pentru că toți se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște”. Evanghelia ne vorbește despre două personaje. Un om foarte bogat, pentru care fiecare zi era un prilej de desfătare continuă. În contradicție, la poarta lui era un sărac Lazăr care era tratat cu indiferență, era bolnav și se hrănea cu fârâmiturile ce cădeau de la masa celui bogat. Și la două învățături vreau să mă opresc, iar la final la câteva scurte reflecții:         

1)Când lucrurile se schimbă. Vedeți și vedem fiecare dintre noi, roata vieții se învârte și vine vremea când toate trec și bogăția și mărirea și frumusețea și puterea.Textul Evangheliei ne spune că a murit săracul și a fost dus în sânul lui Avram. A murit și bogatul și a ajuns în iad. În chinuri fiind, în lipsă de apă, pentru că își dorește să-și răcorească limba, îl vede pe Lazăr în sânul lui Avram, îl vede pe cel care în toată viața pământească nu la văzut.Și acum bogatul devine el cerșetor. Cel bogat a crezut că nu va muri. Bogatul a ajuns într-un loc de suferință pe care n-o putea suporta. El, care era apreciat, auzit, respectat. El, care îi trata cu indiferență pe mulți, a uitat cine era și a devenit un cerșetor la Lazăr. Suferă, pentru că iadul este neputința de a fi iubit, locul unde nu găsești mângâiere. Aici, în iad, bogatul trăiește și drama fraților săi. Bogatul a trăit drama consecințelor faptelor lui. Sfântul Vasile cel Mare ne spune că orice creștin care nu face binele degeaba se numește creștin. Nimic nu-l poate salva de la osândă, ci doar mila față de aproapele. Sfântul Apostol Iacob spune că judecata va fi fără milă pentru cel ce n-a avut milă. Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață: „Nu ai bani mulți să ajuți pe alții, ce te costă să-i dai un pahar cu apă. Nu ai nici acest lucru, ce te costă să deschizi ușa unui bolnav și să-l mângâi prin cuvintele tale. Evanghelia de astăzi vrea să ne arate cum trebuie să ne comportăm față de aproapele nostru, pentru că faptul acesta ni se va face cunoscut la Judecata din urmă, unde fiecare dintre noi va trebui să dăm socoteală de faptele pe care le-am făcut sau de faptele pe care „Nu” le-am făcut.

1)Importanța faptelor bune față de aproapele, despre care maica Tereza de Calcutta ne învață și ne spune că la judecată, Hristos, ca Judecător, ne va întreba nu cât am strâns în această viață, nici cât am muncit de mult, ori am citit sau am călătorit prin lume, nici ce funcții înalte am ocupat, ci doar câtă iubire față de semeni am pus în tot ceea ce am făcut. Și de aceea parabola Bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr trebuie neapărat legată de Evanghelia despre Judecata de Apoi, pentru ca să avem un tablou cât de cât înţeles, cât de cât complet şi despre viaţa de dincolo. La judecata de apoi, accentul va cădea pe milostenie. Ce ai făcut aproapelui tău, cu aceea te vei întâlni dincolo. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Bogatul n-a fost condamnat fiindcă a fost bogat, ci pentru că a fost nemilostiv”. Iar Sfântul Grigorie Teologul adaugă: „El nu este pedepsit că ar fi luat bunurile altora, ci pentru că n-a ştiut să le folosească în mod folositor pe ale sale”. Iar Sfântul Ambrozie zice: „Nu a fost pedepsit că a lovit pe sărac, ci pentru că a fost un adevărat ucigaş faţă de el lăsându-l să moară fără nici un ajutor”. Adevărul este că nu toţi bogaţii se vor osândi, ci doar aceia care îşi trăiesc viaţa asemenea celui din parabolă. Desigur că nu ni se cere să facem minuni, că nu suntem dumnezei. Dar pentru că „Dumnezeu este iubire”, ca să ne putem apropia de El se cuvine să punem un dram, sau poate și mai mult de iubire în tot ceea ce facem. Faptele iubirii creștine și umane în general sunt foarte simple: a da cuiva înfometat un pic de hrană sau un pahar cu apă, a fi dispus să‑l primești pe cel străin, să‑l îmbraci pe cel care nu are cu ce, să‑l vizitezi pe cel singur sau bolnav, iar dacă nu poți să‑l îngrijești, măcar să‑l consolezi cu o vorbă bună. Așadar, criteriul milei față de semenii noștri va atârna foarte greu în balanța drep­tății divine și va fi decisiv în favoarea noastră sau, dimpotrivă, nepăsarea și egoismul vor înclina balanța în dezavantajul nostru. De aceea, Evanghelia de azi vrea să ne arate o cale care este la îndemâna fiecăruia care ne poate duce la rai: aceea a făptuirii binelui, a ajutorării celor în nevoi. Pentru că la judecată nu vom fi întrebaţi numai de răul pe care l-am făcut, ci de binele pe care puteam să-l facem şi nu l-am făcut. Dumnezeu nu ne va judeca doar pentru cât am acumulat într-o relaţie directă, personală cu El, Dumnezu nu ne va judeca doar față de felul cum ne-am comportat față de El, ci și pentru lucruri care ţin de relaţiile interumane, adică de felul cum ne-am comportat față de aproapele, ca rezultat al apropierii şi comuniunii cu El. Nu ne putem apropia de Dumnezeu dacă-l ignorăm pe aproapele nostru. Spre final haideți să ne oprim la câteva scurte reflecții:

1-Să nu uităm că viața de pe pământ este o pregătire pentru eternitate. Suntem călători prin această lume așa cum Sfânta Scriptură ne învață:,,Călător sunt Doamne înaintea Ta și oaspete ca toți părinții mei”. ,,Iar zilele omului sunt șaptezeci de ani, pentru cei în putere optzeci de ani și ce este mai mult decât atât este osteneală și durere”. Iar bogăţia, plăcerile, luxul, trec şi numai lucrurile de caritate, de milostenie, au valoare veşnică. Ce se va semăna pe pământ, aceea se va culege în eternitate      .

2-Dacă trupul merge în pământul din care a fost luat, Sufletul  merge fie în comuniunea drepţilor şi a sfinţilor, adică în fericita existenţă a raiului, fie în nefericita existenţă a iadului. Deşi viaţa omului pe pământ este una trecătoare, de ea depinde viaţa sufletului după moarte, după despărţirea sa de trup. De aici avem de învățat că pentru faptele pe care le facem aici pe pământ va primi răsplată sufletul în viața viitoare sau cea veșnică.        

3-Sufletul are conștiință luminată și comunică cu alte suflete. Pentru că din pericopa evanghelică de astăzi ni se descrie că sufletul omului după despărţirea sa de trup nu stă într-o stare de nepăsare, de indiferenţă, într-un somn sau într-o amorţire, ci sufletul are conştiinţa luminată şi comunică acolo cu alte suflete, cu sufletele drepţilor care au trăit pe pământ în credinţă, împlinind voia lui Dumnezeu, iar în viaţa de după moartea trupului se bucură de harul sau de prezenţa iubirii lui Dumnezeu, ca răspuns al împlinirii voii Lui în viaţa lor pământească.      

4-Săracul Lazăr ne arată, prin propria lui viaţă, calea ce duce spre Împărăţia lui Dumnezeu, calea jertfei, a răbdării, a credinţei, a suferinţei. Sfântul Ambrozie: „Cine-şi aduce aminte de necazul celor săraci, va avea în ziua judecăţii pe Domnul însuşi dator cu milă faţă de el.     

5-Bogatul nemilostiv-ne arată calea care „Nu” duce la mântuire - calea indiferenței, a disprețului, a ne-vederii celui care are are nevoie de ajutorul lui, drumul neiubirii aproapelui.         

6- Să fim atenți că ce dăruim aceea și primim și aici aș dori să mă opresc la câteva sinonime care se leagă unul de altul: - dăruim respect vom fi respectați, dăruim atenție celor din jurul nostru și ei vor fi atenți față de noi, îi prețuim pe cei apropiați și ei ne vor prețui. Să-l privim pe cel de lângă noi așa cum am vrea să ne privească el pe noi, să-l ajutăm pe cel de lângă noi așa cum am vrea și noi să fim ajutați dacă am avea nevoie. Pentru că toate se cântăresc și se măsoară înaintea lui Dumnezeu, așa cum Sfântul Apostol Iacob zice: ,,Sfântul Apostol Iacob spune că judecata va fi fără milă pentru cel ce n-a avut milă” (Epistola Sf. Apostol Iacob 2,13) Amin !

pr.Vasile Beni