Pregătim horinca! Merele şi poamele de pe Valea Ţibleşului au ajuns în butoaie

Toamnă bogată în livezile de pe dealurile Văii Ţibleşului, oamenii bucurându-se de ceea ce natura le-a oferit cu ajutorul Celui de Sus. După ce au fost strânse din livezi, merele şi poamele au fost puse, după rânduiala străbună, în butoaie, aşteptându-se macerarea.
La Dumbrăviţa, merele culese se află deja în butoaie, la fel şi poamele, perele şi alte fructe care, după ce vor trece pe la horincie, se vor transforma în cea mai populară băutură a românilor. După ce sunt fermentate, fructele sunt duse la horincie, în perioada noiembrie-decembrie, înainte de sărbătorile de iarnă. Se obţine cu ajutorul cazanelor din cupru un produs alcoolic cu o tărie de până la 55%. La prima distilare în cazan se colectează totul până la apariţia apei fără alcool şi cu gust acru. Această primă licoare se numeşte suslă. Horinca va fi la a doua distilare.
Să nu uităm că la români horinca era unica băutură de la petreceri. Horinca de prune de peste 52-55° tărie se prepară cu săcărică ( chimen) şi zahăr topit, ars în vas emailat pe sobă. Se poate obţine şi horincă din “ bucate” ( grâu, porumb, cartofi etc. ) . La Dumbrăviţa se face mai rar, atunci când nu sunt prune şi mere. Zahărul se topeşte până se caramelizează într-un vas emailat peste care se pune şi secărică (chimen), până ce are o culoare galbenă spre portocalie. După obţinerea acestei culori plăcute “ a la caramele” , se ia de pe sobă şi se stinge cu puţină apă, apoi se pune ţuică în funcţie de cât de tare se doreşte, 40-45° sau 35-40°, ori chiar 30°. Se lasă să se răcească puţin, apoi se strecoară pentru a se allege secărică ( chimenul) . De regulă, horinca se pregăteşte toamna târziu şi iarna, dar şi în perioadele când calendarul bisericesc permite căsătoriile ( nunţile) . Nu prea se face în perioada de post, căci pe timpul postului mulţi bărbaţi nu consumă deloc alcool, nici vin, nici bere, lichior, rom. Prin acest gest postesc, respectă postul.
Horinca se prepară în familie, între cei apropiaţi, în păhărele mici de 30-50 grame, timp în care se pun la cale şi tot felul de planuri în funcţie de cum le-au mers lucrurile în vara respectivă. Există şi obiceiul de e se servi din acelaşi păhărel, care se serveşte într-o anumită ordine, respectând bătrâneţea; nimeni nu se îmbată, se serveşte cu măsură, de regulă 2, 3 păhărele de 30 - 50 grame fiecare, iar “ cei mai tari ( rezistenţi) la băutură” 4, 5 păhărele, după care “ se pune frână la degete”, adică nu se mai bea. Se serveşte în special în perioada de după Crăciun şi până în Postul Mare, dar şi în zilele lucrătoare, înainte de masă, maxim 1-2 păhărele.
Concluzia ? Va fi un an bogat în horincă !

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5