Premieră! Andrei Moldovan, carte de poezii - Cântec spre seară

Poezia criticului

Dincolo de rigurozitatea și seriozitatea cu care se apleca asupra proiectelor, Andrei Moldovan adu-

cea câte o poveste pe care o integra în fiecare carte. Finețea cu care criticul spunea lucrurilor pe nume a reprezentat, de-a lungul timpului, unul dintre atuurile acestuia.

Puțină lume știe despre Andrei Moldovan, criticul în jurul căruia gravita mișcarea literară din zona so-

meșană, că a predat actorie și regie de teatru la Școala Populară de Artă din Bistrița-Năsăud, a întemeiat și îndrumat Teatrul Popular din Beclean, a fost director al Colegiului Național „Petru Rareș” din același oraș, precum și inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud. Toate acestea pe lângă calitatea deosebită de profesor de literatură la Colegiul Național „Petru Rareș”.

Andrei Moldovan a plecat spre veșnicie, lăsând ca testament literar manuscrisele cărților sale, în format electronic, în diferite stadii de editare, eu luându-mi personal angajamentul că vor fi publicate. Proiectele sale erau multe și întinse pe mai mulți ani.

Amintim aici Istoria literaturii din județul Bistrița-Năsăud, de la origini până-n prezent, lucrare care a rămas neterminată. La fel și o carte despre opera lui Baudelaire, știut fiind că Andrei Moldovan era un francofon asumat. În ceea ce privește cărțile bine structurate și considerate încheiate de autor, acestea au fost deja pregătite pentru tipar.

În ultimul său an de viață, am discutat, aproape zilnic, cu Andrei Moldovan despre cărțile lui, despre

Societatea Scriitorilor din Bistrița-Năsăud (care își avea sediul în incinta ziarului nostru – Răsunetul),

despre lumea literară, despre destin și despre câte altele, care vor rămâne doar în sufletul meu. M-a făcut să îi promit că îi voi „rândui” cărțile ca ele să ajungă la cititori, astfel încât mi-am asumat misiunea de a le coordona și edita. Prima carte apărută postum la Editura Școala Ardeleană, în 2021 (în procesul de editare, fiindu-ne alături și fiul criticului, Octavian Moldovan), a fost Cărți și autori din Bistrița-Năsăud, aceasta incluzând cronici la cărți ale scriitorilor din ținutul său natal. A urmat Romanele poeților, apărut tot la Editura Școala Ardeleană, în 2022, acest volum prezentând romanele unora dintre cei mai cunoscuți poeți din literatura actuală.

Surpriza a venit însă atunci când am descoperit cartea sa de poezii. Andrei Moldovan ne-a elucidat misterul. Scria poezii încă din timpul studenției, apoi a renunțat în favoarea criticii. După 2000 s-a reapucat de scris versuri, însă a preferat să le publice sub pseudonim, alegând numele de fată al bunicii, Tudorica Bindea.

În monografia lui Clemente Plaianu, la pagina 470, o găsim pe Tudorica Bindea, născută în 1888, căsătorită cu Ioan Plaianu. Este bunica maternă, printre copiii cu care a binecuvântat-o Dumnezeu fiind și învățătoarea Valentina, mama lui Andrei Moldovan. Primele poezii au apărut în 2009, în nr. 3/4 din Mișcarea literară, apoi un alt grupaj în Răsunetul cultural, nr. 7/2014.

Jurnalist (și... curios) fiind, l-am întrebat atunci pe Andrei Moldovan mai multe despre presupusa autoare, Tudorica Bindea, însă, cu eleganță, acesta mi-a spus că bunica plecase în străinătate. Nu știam foarte multe despre Tudorica Bindea, însă poezia ei era plină de sensuri, proaspătă și bine structurată. Parcă avea o „rețetă” în care se vedea experiența de lectură a unui cititor profesionist, precum și o construcție „critică”.

Andrei Moldovan spunea despre poezie că „este aidoma unei ferestre prin care contemplăm ce este dincolo de ea. Geamul poate să fie neted sau cu denivelări, poate fi limpede sau marcat de diferite culori, poate fi chiar ciobit. Oricum, dincolo de el, se dezvăluie imaginile unui univers, fie ele fragmentate, limpezi, colorate în diferite nuanțe, mai senine sau mai sumbre, distorsionate, mai mici sau mai alungite, ca într-un basm, dar care ar putea să fie asemeni celor pe care le purtăm în propria-ne ființă, cu care ne-am putea identifica (mai ales spiritual) sau nu”.

„Viața e o umbră care merge”, spunea William Shakespeare. Acesta este și unul dintre citatele așezate în carte de poetul Andrei Moldovan, cel care oglindește prin versurile lui o lume plină de semnificații. De remarcat faptul că versurile sunt „deasupra perspectivei genului” (sintagmă dată de Irina Petraș), nedeconspirând la prima vedere dacă sunt scrise de un poet sau de o poetă.

Andrei Moldovan se alătură astfel criticilor din generația lui care au scris poezie, amintindu-i aici pe Gheorghe Grigurcu, Nicolae Prelipceanu, Dumitru Radu Popescu, Ion Pop, Constantin Cubleșan, neuitându-l, desigur, nici pe marele înaintaș G. Călinescu.

La dorința autorului, de a-și „deconspira” latura poetică abia postum, publicăm volumul Cântec spre

seară, construit din două părți – Exodul poeților și Elegii în Grădina albă a Sfintei Maria. Suntem convinși că poemele din această carte vor avea ecouri în rândul criticii și vor stârni comentarii care vor reliefa și noua ipostază literară a lui Andrei Moldovan.

Menuț Maximinian