Preotul Alin Ciprian Cîndea: Semănători în vremuri de încercare
Pilda Semănătorului este o chemare adresată fiecărui creștin de a fi un semănător al Cuvântului lui Dumnezeu în zilele noastre. Isus, Semănătorul dumnezeiesc, a ieșit să semene sămânța cea bună, arătându-ne calea: să fim misionari în această lume, să ne lăsăm inspirați de credință și să răspândim Vestea cea Bună în inimile celor din jur. Așa cum El a părăsit fericirea veșnică a Treimii pentru a aduce mântuirea, și noi, urmându-l, suntem chemați să ieșim din propriile noastre limite, să părăsim confortul și egoismul și să semănăm iubirea, speranța și adevărul în societatea noastră.
Această misiune nu este însă lipsită de provocări. Ne confruntăm nu doar cu propriile noastre slăbiciuni, ci și cu răul din jurul nostru. În parabolă, după ce semănătorul a aruncat sămânța bună, a venit un dușman și a semănat neghina. Această imagine ne amintește că binele și răul coexistă în lume, dar ne oferă, totodată, și o consolare profundă: Dumnezeu este întotdeauna primul care acționează. Harul Său precede întotdeauna răul, iar ”Dușmanul” nu poate decât să fie în urma Lui, ca un parazit care încearcă să distrugă. Perspectivă ce ne dă curajul să credem că, în ciuda luptei, binele învinge întotdeauna. Dumnezeu, în această "partidă de șah" a istoriei mântuirii, este întotdeauna cu un pas înainte.
Dar să fim vigilenți. Neghina nu crește doar din vina dușmanului, ci și pentru că semănătorii poate că au adormit, ori s-au descurajat. Fapt ce ne provoacă să reflectăm la responsabilitatea noastră de a veghea, de a fi activi în lupta împotriva răului. Sfântul Augustin spunea: „Răul progresează atunci când cei buni nu fac nimic.” Ne revine astfel sarcina de a nu permite răului să se infiltreze din cauza tăcerii sau nepăsării noastre. Trebuie să colaborăm mereu cu Harul lui Dumnezeu.
Putem realiza lucruri mărețe cu ceea ce avem la îndemână, dacă ne punem încrederea în Dumnezeu și acționăm cu responsabilitate. Moise a condus poporul din robie cu un simplu toiag, iar David l-a învins pe Goliat cu o praștie, arătând că nu resursele materiale contează, ci credința. Isus a început misiunea cu 12 apostoli, oameni simpli, dar, prin credința lor, Evanghelia s-a răspândit în toată lumea.
Când auzim spunându-se „suntem puțini” sau „nu suntem lăsați sau apreciați”, trebuie să ne amintim că puterea noastră vine din credință, nu din numărul nostru sau din aprecierea celorlalți. Dumnezeu nu cere resurse mari, ci colaborare, vigilență și acțiune. Sfântul Pavel ne amintește că „puterea lui Dumnezeu se desăvârșește în slăbiciune” (2 Cor 12,9). Harul Său ne este de ajuns. Trebuie să ne asumăm misiunea, inspirându-ne din Cuvântul Lui, fără să lăsăm circumstanțele să ne oprească sau să ne descurajeze.
La finalul timpului, judecata și separarea între grâu și neghină vor fi făcute de Dumnezeu. Până atunci, pe de o parte, trebuie să avem răbdare și să nu cădem în tentația de a judeca prematur. Pe de altă parte, să muncim cu toată dăruirea, și să lăsăm judecata în seama Domnului.
Noi să semănăm binele, chiar și atunci când nu vedem imediat roadele.
Adaugă comentariu nou