Preotul Timoftei Găurean despre mesajul sfânt al strămoşilor

Sub patronajul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, a Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi a Protopopiatului Ortodox Român Beclean a avut loc, în oraşul de pe Someş, Conferinţa Internaţională cu tema „Educaţie, religie, familie în societatea contemporană”, coordonatori protopopul de Beclean, Doru Zinveliu şi lector univ. dr. Denisa Manea.
Un aparte l-a consituit viziza la Muzeul Etnografic şi Expoziţia de fotografie de la Agrieş, a părintelui Timoftei Găurean, subsumate temei „Cultură şi spiritualitate pe Valea Ţibleşului”. Redăm discursul părintelui Timoftei Gărean cu acastă ocazie:
Preacinstiţi părinţi, dragii noştri oaspeţi,
Inima mea s-a umplut de bucuria de a vă avea oaspeţi în această zi pe care eu, cu permisiunea dumneavoastră aş numi-o sfinţită şi însemnată.
În acest modest spaţiu în care e amenajat muzeul meu etnografic. V-a aşteptat şi v-a primit cu toate frumuseţile lui, loc care de multe ori îi îndemna pe oaspeţi să vorbească numai în şoaptă ca să nu tulbure liniştea celor care au purtat aceste haine şi au mâncat din aceste vase valoroase din lut cu lingurile din lemn.
În urma multor căutări şi a unei munci, visul şi dorinţa mea a devenit realitate. Ceea ce vedeţi astăzi a devenit o mare realizare în urma unor eforturi deosebite. Ceea ce am adunat laolaltă va constitui, cu timpul, o comoară de mare preţ.
Încă de la început vreau să laud pe cei ce nu mai sunt, dar şi pe cei de astăzi, oameni care cu atâta măreţie şi dragoste au făcut cu mâna lor, cu sufletul lor, lucruri măreţe şi deosebite care pe noi, contemporanii, ne uimesc.
Mulţumiri din suflet celor ce sesizând aceste valori şi iubindu-le, le-au păstrat în acest spaţiu ca pe o comoară scumpă, numindu-le, nu simplu, lucruri frumoase ci odoare de mare preţ pentru pentru mine.
Dacă-mi este permis, cu toată modestia, eu doar le-am adunat laolaltă, iubindu-le şi eu la rândul meu şi primind prin limba lor nemuritoare mesajul sfânt al strămoşilor pe care vi-l transmit şi dumneavoastră, astăzi prin aceste valori şi celor ce vor urma după noi.
Astăzi, timpul se comprimă apropiindu-ne atât de mult de cei ce au fost contemporani cu aceşti oameni minunaţi, oameni cu acele lucruri deosebite pe care le-aţi văzut acum şi aici.
Dragii mei, clipa de faţă ne face, cum spuneam, contemporani cu aceşti oameni distinşi.
N-aş vrea să pierd din vedere lucrul extrem de important, şi anume, că oamenii au, fiecare, un rost şi un scop practic pentru viaţa lor şi pentru viaţa noastră. M-aş bucura enorm de mult să înţelegem limba acestor valori ca un mesaj în ceea ce priveşte valoarea Agrieşului, cu ţăranii lui înţelepţi, de valoare ai satului românesc, unde oamenii se aseamănă atât de mult cu Dumnezeu, fie numai prin faptul că au ştiut şi au fost capabili totodeauna să facă din puţin mult şi mai ales să facă ceva din nimic.
Iată, aşa dragii mei, ca preot, m-am străduit cu sârg şi cu migală, să adun obiecte lăsate de unii în paragină, de alţii uitate, care nu sunt nici mai mult, nici mai puţin decât comori ale sufletului şi ale spiritualităţii noastre româneşti.
Eu le-am adunat toate aceste odoare nu pentru a nu mai fi undeva, ci pentru a fi scoase de la fenomenul uitării, a distrugerii şi a pierderii lor. Conştiinţa pierderii naşte conştiinţa conservării şi această conştiinţă m-a determinat, eu fiind om al locului, al Agrieşului, fiind piatră nu apă, alt loc decât în locul în care şi eu locuiesc.
Iată, dragii mei oaspeţi, astăzi aţi putut vedea lunguri de lemn, blide de lut. Dincolo de întrebuinţarea lor de atunci, astăzi ele, dragii mei, au născut o spiritualitate pur românească, specifică poporului român şi din ele, dacă vreţi, au mâncat moşii şi strămoşii noştri şi poate altă dată, unii dintre noi.
Cu aceste lucruri ne-am identificat, ele fac parte din viaţa noastră, din preocupările noastre zilnice şi cotidiene, din sufletul neamului nostru. De aceea, cu sfială, îndrăznesc să spun că ele nu mai sunt obiecte, ci doar scumpe odoare, aşa cum sunt vasele sfinte din care ne împărtăşim în realitate cu trupul şi sângele Domnului Hristos sau cu... în care preotul, pentru a face cu totul altceva, se îmbracă a sluji Sf. Liturghie, coborând pe Hristos pe pământ pentru noi şi lume.
Toate acestea nu sunt simple obiecte, ele sunt podoabe ale sufletului nostru românesc.
După cum aţi putut observa, majoritatea acestor lucruri, obiecte, sunt din lemn, lut, din pământ, ce să ne aducă şi nouă, celor de astăzi, aminte de ceea ce spunea cartea cea dintâi a lumii, ce spune omului că din pământ eşti luat şi în pământ te vei întoarce.
Aşadar, iată cum, un blid de lemn naşte în jurul său o întreagă filozofie de viaţă şi conturează moartea cu înţelesurile ei profunde. La mormântul nostru ne va străjui crucea Lui din lemn, acel prieten al omului.
Am vorbit, am scris de foarte multe ori despre lemnul pe care azi l-aţi putut vedea în nenumărate obiecte, unele sculptate de mâinile mele. Îndrăznesc, cu permisiunea oaspeţilor mei, să afirm: Nu uitaţi niciodată că lemnul pe pământ a fost lăsat de Dumnezeu ca un dar dumnezeiesc şi un mare prieten al omului: Lemnul din cruce, lemnul din potir, lemnul din covata pentru prescuri, lemnul din covata îmbăierii copiilor.
Doamne, dacă ne vom aminti de pustnicii care în pustie săvârşesc Sf. Liturghie pe cioate, pe butucul lemnului, coborând acolo pe Hristosul cel Euharistic pentru mântuirea noastră, a oamenilor. Nu mai mult decât atât, bătrânele mame, în duminici şi în sărbători, ducându-se la biserica din lemn, smerite, se apropiau de cetoareaSfintei Biserici şi acolo ele vorbeau cu Dumnezeu, se rugau pentru satul şi copiii morţi pe front. Acolo, mama, cu lacrimile ei, spăla cetoarea Sf. Biserici , iar bradul din grindă absorbea lacrimile ei ca să nu se risipească.
Aşa, văduva, mama, îşi continua drumul spre lespedea de piatră a Sf. Altar, unde în marea lui linişte, potirul din lemn îl primeşte pe Hristosul cel Euharistic care, şi atunci, ca şi astăzi, se pogora pentru iertarea păcatelor celor vii şi a celor morţi.
Dumnezeu să vă ajute să păstraţi toate aceste lucruri cu dumneavoastră în suflete, în ţară, în familiile dumneavoastră. Amin
Preot Timoftei Găurean