Preotul Vasile Beni: Cuvântul scris, ca biruinţă împotriva potrivnicei uitări

  Vorbele scânteiază în noaptea acestei lumi ca nişte fulgere între fiinţele omeneşti, generând sentimente, meditaţii sau acţiuni energice. Apoi se sting.  De aceea, dintru începuturile existenţiale, omul a făcut eforturi sisifice ca rostirea, vorbele lui să dăinuiască, cuvântul fiind fiul gândului. Din această nevoie a apărut scrisul, care este un transmiţător biruitor împotriva Vremii, dar şi o oglindă în care fiecare autor se vede pe sine sau mai precis o parte din sinele său, din sufletul său (gr. psyche).
     Cuvântul de la amvon al părintelui Vasile Beni, ca şi al altor preoţi, este cel dumnezeiesc, rostirea făcându-se "În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh”. Mesajul transmis mai stăruie o vreme în suflete ca impresie, dar cartea de acum a domniei sale -"La început a fost Cuvântul” (predici şi meditaţi creştine) -  îi conferă dăinuire în sufletele credincioşilor. Se încadrează în timpul personal al fiecărui cititor, aşteptându-l: "Şi în casă stai pe masă/ Ca o pasăre frumoasă...” - zice poetul Tomozei despre cărţile scrise.
      Între  vrednicii preoţi de la "Coroana”, pr. protopop Alexandru Vidican şi pr. prof. Nicolae  Feier, părintele Vasile Beni şi-a sărbătorit zece ani de frumoasă pastoraţie, făcându-şi sieşi un dar şi concomitent, cititorilor: o Colecţie de cugetări pe marginea pericopelor evanghelice care se rostesc în Duminici şi un florilegiu de alte meditţii ce ţin de practica vieţii creştine – mai bine de 150 de titluri tematice (vor fi în total la finele editării), dezbătute cu gândul exhaustivităţii.
   Am avut privilegiul de a face corectarea  tehnoredactării cmputerizate şi astfel am avut ocazia unei lecturi mai atente decât obişnuit şi care mi-a fost de mare folos. M-am îmbogăţit sufleteşte şi sunt convins  că cititorii credincioşi se vor simţi la fel. Afirm acestea în calitatea de iubitor de HRISTOS şi de Biserică,  precum şi aceea de slujitor al Limbii române naţionale.
    Volumul "La început a fost Cuvântul” - (rostirea dintâi a  Sf. Evanghelii ioaneice) este o ,,ţară” de gânduri  pe marginea unor teme dumnezeieşti.
  Zilele Învierii Domnului - cum spun frumos ruşii Sfintelor Duminici (Vaskrisenii), ca şi Praznicele împărăteşti, sunt precedate de Textul integral al pericopelor evanghelice şi urmate apoi de omiletica autorului, respectiv predica adecvată acelei zile, comentariul  auctorial.
    Părintele Vasile de la ,,Coroana” (istorica Nosa nostra) face dovada unei persistente afecţiuni pentru poporenii evlavioşi ai domniei sale, începând totdeauna expoziţiunea cu  o formulă la care nu a vrut să renunţe: "Dragii noştri credincioşi”.  Evident, cartea poate fi lecturată şi de credincioşi care nu-s ai domniei sale parohial, adresarea părând limitativă. Oricum, toţi ne simţim - pe parcursul predicilor - cuprinşi sub cupola iubirii duhovniceşti a domniei sale.
  Exegezele părintelui Vasile Beni sunt de cristalină claritate, frumoase, exhaustive asupra temei, cu o excelentă sistematizare ideatică, având ca structură o primă componentă  teologică şi apoi o aplicare practică a învăţăturii Zilei de sărbătoare. Această structură salutară a textului omiletic o găsim şi la câţiva Sfinţi Părinţi din primul mileniu creştin, între care inegalabilul Ioan Hrisostomul. Ţinta lor este folosul sufletesc, voind ideatic să convingă întâi, iar apoi, după obţinerea acesei certitudini, să înflăcăreze inimile, să-i convingă de frumuseţea Ortodoxiei, a trăirii unei vieţi active şi curate în HRISTOS, cu îndemn spre acţiune activă şi pozitivă.
  Scrierea unei cărţi impune un efort de creştere intelectual-spirituală oricărui autor, prin consultarea, analiza şi studierea in extenso a unei palete de surse bibliografice. Pe parcurs, ne convingem de acest efort lăudabil al Părintelui.  Avem surse majore de citate din scrierile patristice, dar nu lipsesc referiri la lucrări mai apropiate de noi (J. de Kempis, Dumitru Stăniloaie, Th. Kifilis, Ilie Cleopa şi alţi duhovnici mari români sau ruşi).
 Fiindcă am vorbit de claritatea şi accesibilitatea comentariilor, această impresie provine şi din inserarea unor povestioare româneşti, felurite pilde din Pateric, ca şi a unor autori cunoscuţi, cu deosebire mari clasici ruşi: Dostoievski,  L. Tolstoi.
   Debutând cu această carte, ce antologizează o activitate de propovăduire a verbului divin de circa un deceniu, cititorul poate fi sigur că interpretările teologicale sunt făcute în lumina învăţăturii Maicii noastre, Biserica ortodoxă, care ţine sub lumina Harului dumnezeiesc toată predania coborâtoare de la Hristos, dumnezeieştii Apostoli şi Sfinţii Părinţi.
  Părintele Vasile Beni nu face speculaţii de margine, riscante, ci oferă certitudini, realizând un manual al tuturor problemelor noastre de credinţă: Ortodoxia, unicitatea ei, Credinţa, Sfânta Cruce, Sfintele  Taine, Suferinţa, Comportamentul creştin în înţelesuri dogmatice şi morale, Rolul preotului, Sărbătoririle noastre, Ziua Duminicii, Dragostea de mamă etc, etc.
   În încheierea sa, volumul include şi o poezie a Părintelui, impresionantă nu prin alambicate exprimări, ci prin francheţea cugetului ,,Privesc spre Dumnezeu şi-i mulţumesc”, din care spicuim:
    ,,Privesc spre Dumnezeu şi-i mulţumesc/ În zori de zi, la răsărit de soare/ Când la Altar şi-n Sfânta Liturghie,/ Iarăşi IISUS e-n jertfa Sa cea mare./.../ Privesc spre Dumnezeu şi-i mulţumesc/ Sfios pentru soţia mea,/ Un înger păzitor din cer trimis,/ Să-mi lumineze viaţa ca o stea/.../ Privesc spre Dumnezeu şi-i mulţumesc/Pentru părinţi, soţie şi copii,/ Pentru ierarhi, prieteni şi colegi/ Şi pentru Taina Sfintei Liturghii.”
   Recomand afectuos tuturor cititorilor -creştini şi necreştini- volumul teologico-eseistic al părintelui Vasile Beni, felicitând autorul  pentru această primă carte, care va dăinui biruitoare, înfruntând vremea şi depăşind fulgurantele noastre existenţe.
 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]