Prezențe bistrițene consistente în „Caiete silvane”

Cel mai recent număr al revistei care apare la Zalău, sub egida Uniunii Scriitorilor din România („Caiete silvane”, august-septembrie 2016) este unul bogat și datorită colaboratorilor bistrițeni. Alături de Irina Petraș, Constantin Cubleșan, Viorel Mureșan, Marcel Lucaciu și mulți alții, colegul nostru, scriitorul Menuț Maximinian publică, în cadrul rubricii „Cronica literară”, două ample comentarii: unul consacrat volumului de versuri ”Victime colaterale. Jurnalul unui traficant de iluzii” de Sorin Lucaci, iar celălalt, intitulat „Patru dintr-o lovitură”, precum în poveștile Fraților Grimm, ia în seamă patru recente apariții editoriale ale scriitoarei bistrițence Elena M. Cîmpan („Deschis non-stop”, ”Cartea din tren”, „Jurnal de campanie”, „Lăcrămioare de zăpadă”, eseuri și versuri, toate apărute la Editura Karuna). Cronicarul afirmă, printre altele: „Putem spune că Elena M. Cîmpan își croiește drum în lumea literaturii prin cărți speciale, ce atrag cititorul într-un tărâm în care cuvântul este la el acasă. Într-un jurnal al literelor, scrisul Elenei M. Cîmpan va rămâne peste timp ca o zi colorată și însorită, precum cele de vară.”
La o amplă anchetă a revistei, despre lecturile de vară ale scriitorilor, răspunde și Olimpiu Nușfelean, directorul „Mișcării literare”, alături de Irina Petraș, Viorel Mureșan, Cornel Ungureanu, Mihai Mănuțiu, Ștefan Doru Dăncuș, Viorel Tăutan și alții. Răspunsurile conjudețeanului nostru sunt ample și competente.
Nu în ultimul rând,semnalăm prezența unui alt bistrițean (născut la Chiuza și stabilit la Oradea), scriitor pe care am avut ocazia să îl mai prezentăm în coloanele ziarului nostru: Ioan V. Moldovan. Se reproduce o proză, „Botezul”, din volumul recent apărut la Editura Școala Ardeleană („Noi nu mergem la război”), precum și un text analitic, sub titlul „Un volum percutant”, semnat de prefațatorul cărții, criticul literar Victor Cubleșan. Acesta ține să precizeze, în chip de concluzie: „Ioan V. Moldovan este un prozator care dovedește prin „Noi nu mergem la război” că nu mai are nimic de dovedit. Deși scurt, volumul e percutant și bine articulat, antrenant și nu în ultimul rând memorabil.”