Prietenia dintre familia Ana și Gavril Vaida din Năsăud cu familia scriitorului Adrian Păunescu - o rară frumusețe morală

Prietenia, acest caracter uman de solidaritate ce se consolidează prin principii și valori, nu se clădește pe nisipurile mișcătoare ale urii, unde de fapt nu se poate clădi nimic viabil, ci numai din confluențe valorice, din riscuri comune, din convergența principiilor cultivate în ambele sensuri cu discreție, dintr-un atașament care nu se schimbă peste noapte, în raport cu un număr de idei, de norme morale, de aspirații. Deci, prietenia nu se naște din jocuri de culise. Ea implică o serie de calități: dorința de bine pentru celălalt, simpatie, onestitate, posibilitatea de confesiune în fața celuilalt, posibilitatea de a cere ajutor în situații de cumpănă, bucurie în prezența celeilalte persoane, care fac ca legătura dintre acele persoane să fie unică și plină de frumusețe.
Prietenia sinceră și adevărată, impune cunoașterea persoanei de lângă tine, deci cunoașterea celuilalt în profunzime prin preocupări comune, aceeași preferință în materie de muzică sau sport, același mod de a petrece timpul liber, același mod de gândire și apreciere, fiecare să contribuie cu ce are mai bun și să-l completeze pe celălalt. “Virtutea este aceea care păstrează prieteniile adevărate” spune Cicero. Pe baza virtuții s-au creat prietenii durabile între oamenii slovelor, pe care-i avem ca modele prin arta de a fi un bun prieten cu cel în care găsești afecțiune, înțelegere, sprijin, îngăduință și consolare. Pilde în acest sens, ne oferă prietenia dintre Eminescu și Creangă (bădița Mihai și bădița Ion), Mihail Sadoveanu și George Topârceanu, Vasile Alecsandri cu scriitorul francez Friederic Mistrol, Cezar Ivănescu cu Marin Preda, Ioan Slavici, George Coșbuc și Mihai Eminescu sau Eminescu și Neamțu, deci cultura-i nobilă făcătură, care nu vrea să audă de ură.
Sub ochii noștri, de câteva decenii s-a cimentat un model de prietenie între familia Ana și Gavril Vaida din Năsăud, cu familia scriitorului Adrian Păunescu, prietenie bazată pe încredere, care nu s-a zdruncinat la orice încercare mai dificilă, prietenie care a dat naștere volumului “Adrian Păunesacu și misterul năsăudean” și bustului poetului, amplasat chiar în locul unde s-au cunoscut, Năsăud.
În data de 15 octombrie 2019, în mașina care ne ducea la Cluj la întâlnirea de toamnă a VRR-iștilor, adică a năsăudenilor și bistrițenilor stabiliți în Cluj, printre cei opt năsăudeni, se aflau și soții Vaida, care mi-au oferit volumul cu următoarea dedicație: “Unei familii emblemă a Năsăudului, familiei Ioan și Lucreția Mititean, longevitate, deschidere totală, sinceritate, prolificitate. Admirația mea - Ana Vaida.”
Aristotel numește trei feluri de prietenii:
1 - din necesitate 2 - din plăcere 3 - și cea perfectă a oamenilor, care-și doresc unul altuia binele, de fapt singura care rezistă, nu te face să suferi și este bazată pe reciprocitate și egalitate. În momentul în care unul dintre prieteni se simte deasupra celuilalt e un semn că prietenia e doar mimată.
Prietenia Vaida - Păunescu s-a născut pe un câmp muzical, pionul principal fiind fetița lor Lelia, care, cu câteva ore de la începerea spectacolului Flacăra, de pe stadionul orașului a fost selectată ca membră a cenaclului la o preselecție din holul hotelului Sălăuța, unde a fost însoțită de profesorul ei de chitară Ionel Pușcaș. Fetița de 11 ani cu înclinații muzicale și un repertoriu bogat, a debutat în Cenaclul Flacăra în orașul Năsăud în anul 1984, chiar în ziua selecției fiind a treia intervenție în spectacol care a dezvăluit surpriza serii, o fetiță de 11 ani, mai mică decât chitara ei, a interpretat în aplauzele spectatorilor cântecele: “Orice copil“, versuri de George Țărnea, muzică originală, “Lumină clară”, versuri Adrian Păunescu, muzică originală și “Broasca țestoasă “, versuri din lirica suedeză, muzica Radu Gheorghe.
Lelia a avut un mare success, fiind apreciată de poet care a spus: deabea aștept să-i cunosc și eu pe părinții care au putut da naștere unui astfel de copil și o declară pe micuța interpretă membră titulară a Cenaclului Flacăra.
Părinții s-au apropiat de scenă și au așteptat momentul întâlnirii. Păunescu i-a felicitat și i-a rugat să-i permită fetiței a se deplasa cu cenaclul prin țară, asigurându-i de toată grija și protecția. Au însoțit fetița la Bistrița, la Baia Mare, Râmnicul Vâlcea, Litoral etc. “Am cunoscut, spune Păunescu, sute de copii talentați, dar aici, la dumneavoastră, la Năsăud, am găsit unul din primii trei, maximum cinci, cei mai talentați copii.
Așa s-a înfiripat prietenia Păunescu-Vaida, s-a pus în mișcare spiritul năsăudean de primire și ospitalitate, s-au simțit apropiați prin idei comune, afinitate, statornicie, discreție, schimb de idei, înțelegerea celuilalt, iar volumul semnat de Ana Vaida și statuia ridicată la insistențele ei dovedesc cât e de binefăcătoare prietenia ca afecțiune, înțelegere, sprijin, îngăduință și consolare între suflete mari și alese, între oameni de excepție Păunescu-Vaida, care resping detractorii. Prietenia poetului cu familia Vaida, a însemnat prietenia cu Năsăudul, cum reiese din mulțimea de mesaje scrise pe volumele oferite - ca de exemplu pe volumul - Tragedia națională, 1997 - “Familiei dragi, Ana și Vișu Vaida, prin care am descoperit și am reușit să-mi asum NĂSĂUDUL, parte din ARDEALUL de Mijloc, omagiu, mereu, Adrian Păunescu, 29 IV 1998”.
În acest loc comun, Năsăud, poetul “A trăit /A gândit/A scris /A suferit/S-a bucurat /V-a iubit /Și-acum se odihnește/Un nume propriu/Care va fi fericit /Să devină un nume comun/” Adrian Păunescu, 20 decembrie 1986.
Trăiască Strada George Coșbuc, nr. 68 din Năsăud, unde creditul acordat prieteniei este nelimitat.