Primul eveniment la Bistriţa al Librăriei Humanitas: Ioana Nicolae, întâlnire cu publicul de acasă. Azi, Mircea Cărtărescu vă aşteaptă pe Pietonalul „Liviu Rebreanu”

Librăriile Humanitas Bistriţa au fost gazda primului eveniment literar după inaugurare. Pe terasa din faţa librăriei, de pe Pietonalul „Liviu Rebreanu”, a avut loc o întâlnire cu scriitoarea Ioana Nicolae, ce a lansat romanul „Tot înainte”. Amfitrionul manifestării a fost scriitorul Marin Mălaicu Hondrari, care a copilărit alături de Ioana Nicolae la Sângeorz-Băi.
„Avem parte de prezenţa Ioanei Nicolae şi ne bucurăm de cărţile ei.
-Mă Ionică, amu se vine la lansare? Aşa ar fi spus părinţii Ioanei Nicolae şi, ca să continuăm în acelaşi ton, am putea spune aşa; dâmb, ştrec, căput, chiton, savură. Înţelegeţi ceva din aceste cuvinte? Mă bucur că le înţelegeţi pentru că, din păcate, majoritatea dintre noi suntem 40+, nu ştiu ce mai înţeleg tinerii. Ştiu, Ioana, că una din primele întrebări care ţi-au fost adresate era "Ce e cu aceste cuvinte, că mai trebuie şi un dicţionar ca să înţelegem cartea". Bine, era o glumă, nu o întrebare. În acelaşi timp, unul dintre poeţii spanioli invitaţi la Festivalul „Poezia e la Bistriţa” avea un vers: „Părinţii noştri se nasc în limbaj”. Cred că asta am învăţat noi, prima dată, de la părinţii noştri”, a declarat Marin Mălaicu Hondrari.
Sub semnul bucuriei, Ioana Nicolae a declarat că este prima lansare cu publicul a noului ei roman şi se bucură că acest lucru are loc acasă, la Bistriţa. În faţa publicului bistriţean, Ioana Nicolae a vorbit despre cărţile ei şi despre modul în care acestea au fost conturate. „Mă bucur tare mult că sunteţi aici, sincer vă spun. În timp ce veneam către dumneavoastră mi-am spus că este primul eveniment la noua Librărie Humanitas din Bistriţa, că sigur nu vine nimeni. De aceea, nu ştiam dacă să încep eu, pentru că, după cum bine ştiţi, mâine seară va fi Mircea Cărtărescu. Am spus să intru eu prima, să fie ca la acele concerte în care cântă Jon Bon Jovi şi cântă pentru o lume întreagă, iar în deschidere cântă cineva mititel şi irelevant, aşa că am venit eu la început. Mă onorează prezenţa dumneavoastră aici. Este minunat că într-o seară atât de frumoasă – fără ploi şi furtuni – suntem împreună şi vom vorbi despre tot feluri de lucruri, despre limbaj, despre ştrec, despre clăi, despre cotul acesta al nostru despre care noi ştim foarte bine, dar băiatul nostru - al meu şi a lui Mircea – care este undeva în public, le cunoaşte mai puţin sau mai ştie câte ceva. Fiul nostru era încă micuţ, eram la Sângeorz Băi, avea vreo 4 ani, şi s-a dus cu bunica lui să aducă mălai. Şi-a lăsat bunica şi a venit repede la mine. L-am întrebat unde este bunica şi el mi-a spus că a zis că „Mai stă o ţâră”. Aşa că şi el mai ştie una-alta. Sunt cu „Tot înainte” la dumneavoastră, este ultimul meu roman dintr-o trilogie a Nordului, cum a fost numit de critică şi, în general, editorul, când a primit manuscrisul şi a primit mesajul meu în care spuneam: „Vă rog frumos, n-aş vrea să folosim cuvântul trilogie, aş vrea să fie o carte independentă”, iar editorul mi-a răspuns că, fie că vreau să fie o carte independentă, fie că nu vreau, cititorii vor vedea imediat că e o trilogie şi că pe cititori nu-i pot contrazice. Aşa că nu sunt doar cu „Tot înainte” înaintea dumneavoastră, ci şi cu „Pelinul negru”, dar şi cu „Cartea Reghinei”. Legat de ce a spus Marin despre aceste cuvinte – nu ştiu câţi dintre dumneavoastră aţi reuşit să deschideţi vreunul dintre aceste volume - dar cei care încă nu aţi ajuns la ele, să nu vă imaginaţi că sunt numai cuvinte subdialectale acolo din acest fond regional, nu, nici vorbă. Eu le-am pus mai mult mai ales în „Pelinul negru” şi în „Cartea Reghinei”, mai mult ca un condiment. Lumea din carte e cu totul altfel alcătuită. În momentul în care eram cu „Cartea Reghinei” la editură, redactorul, cel care se ocupă de forma finală, cel care citeşte ultima dată cartea, mi-a scris că mai are câte o sugestie legată de aceste cuvinte. Mi-a spus că s-a gândit dacă la aceste cuvinte subdialectale să dăm o explicaţie la subsol. Mi-am dat seama că nu este nevoie de nicio explicaţie pentru că toate se înţeleg din context chiar şi pentru cineva care nu a trecut acolo, care habar nu are ce înseamnă şvebele, pentru că se poate deduce despre ce este vorba. Mi-a spus că are un coleg din Maramureş în redacţie şi că s-a dus la el şi l-a întrebat despre fiecare cuvânt ce înseamnă. Colegul din Maramureş i-a explicat cam 99% dintre aceste cuvinte”, a spus Ioana Nicolae.
Întrebată ce reprezintă pentru ea Ţara Năsăudului şi cum se regăseşte aceasta în cărţile ei, Ioana Nicolae a declarat: „Este un autor, Michael Ende, cunoscut pentru cărţile lui pentru copii, un suprarealist şi într-una dintre cărţile lui, care se numeşte „Jim Năsturel”, are o imagine frumoasă care ţine de perspectivă, uriaşul Părelnic, când este la mare depărtare, îl vezi ca pe un uriaş. Pe măsură ce se apropie, se micşorează şi, când ajunge la cel care-l priveşte, este un om obişnuit. Acest uriaş Părelnic este şi povestea mea cu Nordul meu transilvan. Când sunt departe, lumea aceasta este uriaşă, este colosală. Mi-am dat seama că, cu cât mă îndepărtez mai tare, cu atât o văd mai importantă. Este parte din fiinţa mea. Sunt eu”.
Ioana Nicolae a fost însoţită la lansare de soţul ei, scriitorul Mircea Cărtărescu, cu care publicul bistriţean se va întâlni astăzi, de la ora 18.00, în aceeaşi locaţie, având prilejul de a cunoaşte gândurile scriitorului şi de a primi autografe pe cele două cărţi lansate cu acest prilej - „Nostalgia” şi „Melancolia”.
Evenimentul s-a încheiat cu un dialog cu publicul şi mai apoi cu acordarea de autografe.