Prin cel puţin 80 de versuri soresciene

În data de 29 februarie, la Filiala BJBN „Andrei Mureşanu”, s-a desfăşurat o activitate în memoria lui Marin Sorescu. Elevi ai cercului de teatru al Clubului Copiilor Năsăud, coordonaţi de doamna profesoară Maria Ganda, alături de cercurile de teatru/ creaţie literară şi desen de la Palatul Copiilor Bistriţa, îndrumate de doamnele profesoare Ionela-Silvia Nuşfelean şi Diana Morar, au evoluat pe parcursul activităţii.
Manifestarea a început cu un interesant PowerPoint biografic Marin Sorescu, prezentat de doamna bibliotecară Angela Costin, gazda şi moderatoarea evenimentului. Prin acesta, elevii au făcut cunoştinţă cu viaţa şi opera lui Marin Sorescu. Scriitorul şi graficianul David Dorian a realizat un afiş sugestiv, cu structura programului.
Activitatea a continuat cu evoluţia liceenilor de la Clubul Copiilor Năsăud. Aceştia au interpretat fragmente dramatizate din opera lirică a marelui Sorescu. Momentul a fost unul bilingv, întrucât elevii au recitat, alături de profesoara lor, şi poezia „Contabilitate” în limba spaniolă, dând dovadă de o prezentare foarte bună, asemenea celei din cadrul concursului „Ocrotiţi de Eminescu”, organizat la Blaj.
Alături de participanţi, a fost şi directorul Bibliotecii Judeţene, poetul Ioan Pintea, care le-a povestit celor prezenţi aspecte interesante despre Marin Sorescu, aducându-l astfel pe scriitor mai aproape de inimile celor mici.
A urmat un puzzle sorescian, cuprinzând dedicaţii artistice şi literare ale elevilor de la Palat, create special pentru Sorescu. Evoluţiile acestora au fost marcante, fiecare prezentându-şi viziune într-un mod original şi creativ. Alexia Dohotari, clasa a III-a, a realizat un foarte reuşit portret al scriitorului.
Au fost distribuite, de asemenea, mărţişoare literare, sub forma unor semne de carte, semne confecţionate din reviste literare trecute în revistă de Micii Blandieni Bistriţeni. Spre finalul activităţii, elevele Maria şi Ioana Bălan au interpretat ,,Să-mbătrânim de-o probă”, invitându-i cu acest prilej pe cei din sală să îşi pună pentru câteva momente ochelarii imaginari ai bătrâneţii. „Cum se vede lumea prin aceste lentile?” ne întreba Paula Suciu, o poetesă a Palatului, care a inventat jocul. Răspunsurile au fost dintre cele mai interesante, precum: “Toată lumea e bătrână!” - Ioana Părăuan, „Tinereţea pleacă odată cu vântul.” – Ioana Bălan, „În inima oamenilor se mai zăreşte tinereţe!” – Mihai Năşcuţiu.
Consider că scopul manifestării a fost pe deplin atins, iar, în colaborare cu prietenii noştri de la Clubul Copiilor Năsăud, momente asemănătoare sperăm să se repete. Astfel a fost comemorat (celebrat) Marin Sorescu, la 80 de ani de la naşterea sa. Autorul era ca-ntr-un Vis, prezent şi pe unele semne de carte – mărţişor: „În faţa casei în care convieţuiesc cu mine însumi/ Era o agitaţie nemaipomenită./ Toată lumea se adunase acolo/ Şi vroia să treacă prin versurile mele.” Am fost şi noi şi a fost un evantai literar şi artistic sorescian viu!

Alexandra Bălan, clasa a VIII-a, Jurnalism
Palatul Copiilor Bistriţa

Comentarii

01/03/16 14:28
Vizitator

In loc de comentariu, poezia lui Marin Sorescu intitulata
"Trebuiau sã poarte un nume":

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sã spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau sã se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fãrã vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fãrã sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sã le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sã poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5