Privighetoarea Cornelia

Pe cerul Bistriţei, dar şi al ţării a apărut o nouă stea, „privighetoarea” Cornelia.
Am 80 de ani şi am citit mult la viaţa mea, dar n-am citit o carte ca „Imagini, din inima mea” de Cornelia Horobeţ.
Prezentându-şi paşii prin locurile călătoriilor sale – şi cu imagini – făcute în diferite ocazii, în multe ţări din lume, autoarea, pe lângă munca titanică pe care ne-o prezintă simplu, în descrierea locurilor, a dus cu ea şi cea mai mare frumuseţe a neamului său românesc, cântecul. Şi nu orice cântec. Ci cântecul din suflet, romanţele neamului, doinele sale. Cântând nu pe scenele lumii ci cu ocazia popasurilor făcute de grupurile din ţară, ca invitaţi în cercuri selecte din Africa de Sud, Australia, ţările scandinave, Spania şi Portugalia, Parisul luminilor, Marea Britanie, Cipru, Tunisia, Ierusalim, Egiptul faraonilor şi Cleopatrei, ori mai aproape prin Germania, Bulgaria, Austria, Croaţia sau Grecia, ea şi-a prezentat neamul cu ce-i mai frumos, spălând mizeriile ce ni se aruncă nouă românilor, în ultima vreme. Şi a făcut-o cu talent de invidiat.
Când auzi melosul cântecelor: „Să nu uităm nicicând trandafirii”, „A plecat un tren din gară”, „Privighetoarea”, „Ciobănaş cu trei sute de oi”, „Zarază”, „De ce m-aţi dus de lângă voi”, „Pocnind din bici”, „Pe umeri pleteşe-i curg râu”, „Pe lângă plopii fără soţi”, „În fânul de curând cosit”, „La umbra nucului bătrân”, „Îţi mai aduci aminte, doamnă”, „Vioara”, „Mândra mea de altă dată”, „Adio clipe fericite” şi multe altele pe care autoarea le cântă cu patos, mai cu seamă că în toate aceste cântece pe care ea le-a cântat acasă ori în lume, a evidenţiat, a pus în valoare, prin talentul său, prin patriotismul său, sufletul neamului, ca omagiu în Anul Centenarului, şi nu poţi să nu te bucuri. Acum, când fiecare român ar trebui să aducă prinos de recunoştinţă înaintaşilor noştri, care prin multe veacuri de lupte şi ocupaţii străine, au reuşit, după daci, să facă din România un stat stimat în lume, ea, Cornelia Horobeţ, originară din ţinuturile Sălajului, iar azi bistriţeancă de frunte, parafrazând – în cântec – versurile geniului poeziei noastre, M. Eminescu – „Mai am un singur dor”, ridică audienţa în picioare când interpretează „Doamne, ocroteşte-i pe români”, „Tu, Ardeal” ori „Aşa-i românul”!
Felicitări, din inimă, Cornelia!