Problemele Dreptei româneşti

Ca o imagine de ansamblu dreapta românească este fragmentată în mai multe partide şi fundaţii, PDL, Forţa Civică, PNŢCD, ultimele două grupate în Alianţa DA, PNL, Mişcarea Populară, Noua Republică, Iniţiativa România Liberală. Mult aşteptatul proces de coagulare al dreptei nu se vede deocamdată, deşi un piedestal a fost pus, odată cu crearea Alianţei DA. Dreapta nu mai este grupată în jurul unui lider autentic, carismatic, autoritar, cu impact solid asupra populaţiei, cum a fost cândva domnul Traian Băsescu. Sunt prea mulţi lideri, fiecare cu orgoliul său şi cu dorinţa, mai mult sau mai puţin mărturisită, de-a se înscăuna în râvnitul fotoliu de lider al dreptei coagulate. Domnul Vasile Blaga caută, printr-o ciudată linişte, să obţină un maximum de profit din partea puterii, însă non combatul său nu face bine dreptei româneşti, iar PNL numai partid de dreapta nu mai este, domnul Crin Antonescu fiind prost văzut de partenerii europeni şi americani. Domnul Călin Tăriceanu încearcă ceva vag spre dreapta, dar domnul Antonescu ţine hăţurile strâns. Mişcarea Populară va deveni desigur partid, când va deveni, având girul preşedintelui Băsescu şi cu parlamentari roiţi din PDL, în frunte cu doamna Elena Udrea. Domnii Tăriceanu, Chiliman, Moisescu şi oamenii dânşilor, o vor lua aproape sigur spre Alianţa DA sau Mişcarea Populară. Domnul Mihai Răzvan Ungureanu mi se pare un lider din ce în ce mai pe val, care va avea un cuvânt greu de spus în chiar viitorul apropiat. Domnul Mihai Neamţu este încă neexperimentat politic, morala în politică este ceva relativ.
De ce oare dreapta românească nu pune probleme serioase stângii care guvernează atât de lejer? Dreapta are veşnicul handicap cu televiziunile în general, televiziuni care, de regulă, zâmbesc spre stânga, care le recompensează, de pildă, cu accesul mai rapid şi comod la finanţele publice. Dreapta trebuie să vină cu o imagine complet nouă, practic din afara sistemului, cu oameni noi, necompromişi, credibili. Acum, pentru mulţi oameni îndoctrinaţi de vechiul regim comunist, dar şi de stângiştii radicali de astăzi, dreapta este sinonimă cu Mişcarea Legionară, cu monarhismul, cu boierii şi moşierii care vin să ia totul şi să ne transforme în slugi. Şi cum oamenii nu vor să-şi vândă ţara…
Marii îmbogăţiţi ai tranziţiei şi ai momentelor actuale, pe căi cel puţin oculte, au de dat un răspuns celor care le-au facilitat accesul la resurse.
Trebuie bine şi corect promovate principiile dreptei, pe înţelesul tuturor, ce oferă această dreaptă, libertatea individului şi drepturile sale civile, în special dreptul la proprietate, economia de piaţă, democraţia liberală, libera iniţiativă. Dreapta nu elimină ajutoarele sociale însă acestea trebuie date doar celor care au acest drept cu adevărat şi nu celor care stau toată ziua în cârciumi. Dreapta este în mod firesc adversara istorică a comunismului, tradiţional stângist.
Dreapta în ţara noastră trebuie să fie construită din nou. S-au uzurpat simboluri, s-au construit istorii false, s-au spălat creiere. Presa este în mare parte aservită marilor interese, iar nivelul de cultură politică al jurnaliştilor şi analiştilor politici este foarte scăzut, în general, avem de-a face cu foşti securişti, turnători, comunişti formaţi la Ştefan Gheorghiu, şi tineri fripturişti.
Când vom avea cu adevărat dezbateri şi dialoguri despre construcţia instituţională în ţara noastră, atunci ne vom încadra pe drumul dificil care ne va duce acolo unde ne este locul firesc, alături de partenerii noştrii europeni şi nord americani. Acolo unde sunt marile valori.