Producţii agricole terestre, pe soluri stelare, miracolul spaniol (14)

Pregătirile pentru plecarea spre Sevilla au fost finalizate încă din ziua precedentă, 22.07.2024, și era normal să se întâmple așa, întrucât aveam de parcurs un drum lung, de aproape 600 de kilometri într-o singură zi, rulând și pe un relief deosebit de variat, de văi, dealuri și munți, tunele și drumuri suspendate deasupra livezilor, numai să nu le afecteze pe acestea. Din Aspe, orașul nostru adoptiv, am plecat pe la ora 9, traversam Elche, cu peste 100.000 de locuitori, renumit pe plan mondial prin numărul extrem de mare de palmieri cultivați pe aproape fiecare stradă, în parcuri, după care intram oarecum în linie dreaptă pe direcția vestică, Murcia - Sevilla. Pe întregul traseu, în stanga și dreapta A 92 (la noi doar 3), de aproape 600 kilometri străbătuți în numai 6 ore, se putea simți clima semiaridă, se putea vedea un sol bolovănos care avea doar un singur rol mai serios, acela de suport al infrastructurii șoselelor, dar și pentru rarele specii de plante agricole și silvice, cu efecte pozitive doar în producerea de oxigen. Ca specii agricole se puteau vedea plantațiile izolate de măslini, citrice și viță-de- vie, ceva mai jos, spre vestul peninsulei apărând și speciile de cereale păioase, floarea soarelui și porumb. Din loc în loc, mici acumulări de apă din rarele precipitații și râuri montane, aceasta fiind marea problema a Spaniei, insuficiența apei. Au mai putut fi văzute terase recent amenajate pe coastele dealurilor în vederea înființării plantațiilor de măslini sau viță-de-vie, însă abandonate tocmai din cauza costurilor mari a irigațiilor.
Intrăm chiar și într-o localitate numita Hoya, obișnuită, nu ca cea de la Cluj, acolo unde prin anii 1961 - 1966 puteau fi "văzuți" extratereștri, precum și alte fenomene paranormale. Lăsam în urmă Venez Rublio, Lorca, Benalua de Guadix și Purullena de Guadix, zona în care încă mai trăiesc oameni în grote săpate în pământ, veniți de prin zona fostei Dacii, prin secolele II, III ca urmare a dominației romane mult prea severe. Atunci se consideră că a avut loc prima migrație a străbunilor noștri către Peninsula Iberică, ca în ultimii 20 - 30 de ani să semnalăm cea de-a doua, de peste un milion de români veniți la munci agricole sau în construcții pe întregul teritoriu al Spaniei.
Până la Granada urma să mai parcurgem circa 100 de kilometri, oraș în care nu intăam, îndreptându-ne în mare viteză spre Sevilla, destinația finală a deplasării noastre. Trecem printr-un defileu de pini, urmează întinse plantații de măslini, de mii de hectare, pruni, peri și alte specii pomicole, mai în vale culturi de porumb, floarea soarelui și alte specii agricole care ne atenționează că ne aflam în marea zona agricolă a Spaniei, dar și în cea a panourilor fotovoltaice care produc energie electrică nepoluantă. La observarea acestor imense plantații pomicole, firesc, mi-am pus întrebarea cu cine se recoltează imensele recolte de măsline, struguri, mai prin nord de căpșuni? Bineînteles și cu românaşi de-ai noștri, de ordinul sutelor de mii.
Dupa ce ocolim Granada și în care o să intram doar a doua zi, la întoarcerea de la Sevilla, avem în fața noastră o imensă zonă agricolă, de o înaltă ținută tehnică și economică, pe care o apreciem ca atare. În peisaj mai apar și inegalabilele zone cu oleandri de toate culorile de pe toate marginile autostrăzii. Iată cum, de pe un teritoriu imens, cu un sol impropriu, se poate aplică o agricultura modernă, rentabilă, un turism impresionant, precum și producerea de energie electrică neconvențională de pe imensele suprafețe de panouri fotovoltaice, însă cu o larga participație și subvenționare a statului spaniol. La ora 15 și 15 minute intram în Sevilla, unde ne aștepta un spațiu de cazare, rezervat prin Ministerul Culturii de la Madrid. Am mai pronunțat doar acele trei cuvinte "Hola, Hola Espaňa!", învățate de acasă.

Vasile Tabără
Senior editor
(Va urma)