Călători prin Europa, fără viză Schengen. HOLA, HOLA ESPAÑA! (9)

                Respectându-mi propria dorinţă, dar şi ambiţia de tânăr octogenar, iată că a sosit şi vremea continuării călătoriilor prin Europa, chiar şi fără viză Schengen plină, nu numai maritimă sau pe calea aerului, în acelaşi "caré de aşi" ca şi în anul trecut prin Europa centrală, Balcanii de vest şi Italia peninsulara, Lato, Tali, Adi şi subsemnatul am reluat documentarea prin Peninsula Iberică, respectiv Anglia. În Anglia am călătorit în primăvara acestui an, tara considerată non - Schengen şi aceasta ca urmare a ieşirii din Uniunea Europeană, iar Spania peninsulară în iulie - august 2024, țări considerate mari în Europa, bine dezvoltate din punct de vedere economic, totodată respectate şi apreciate dintre statele lumii, pentru trecutul lor glorios, pentru politicile pe care le promovează, pentru viitorul pe care şi-l croiesc, cu toate vremurile actuale atât de ciudate. Am dorit să vizitez sudul Spaniei, scăldat de molcoma apă a Mării Mediterane, de la vest de Barcelona şi până la Sevilla, apoi şi mai departe până la Strâmtoarea şi Statul Gibraltar, în prezent aflate sub jurisdicţia Marii Britanii, după care şi Portugalia. Dacă nu, nu-i nicio problemă, într-o altă etapă o să ajung şi până la vestul Europei, în primăvara anului viitor, odată cu finalizarea modernizării apartamentului din municipiul Aspe, aflat la mai puţin de 20 de kilometri de portul şi staţiunea Alicante. Am ales pentru etapele aprilie şi  iulie - august 2024 Anglia şi Spania şi nu alte state din vestul sau centrul Europei sau din Peninsula Scandinavă, pentru că acum am avut disponibile toate celelalte trei persoane cu care am făcut şi celelalte călătorii în interes turistic, dar şi profesional, prin centrul Europei.

                De la Pripas la Alicante am luat mai întâi drumul Clujului, urcând aici în avionul ce în mai puţin de trei ore ne purta până în sudul Spaniei, pe aeroportul din capitala provinciei Alicante, de unde m-au preluat celelalte trei pătrimi din echipajul nostru, după care am rulat cu propria maşină pe un drum naţional, apoi pe A-7 până la Aspe, noua noastră reşedinţă pentru întreaga şedere în Spania. De la bun început trebuie să precizez că programul nostru de şedere în Spania nu prevedea doar vizite prin oraşe şi sate, scăldat în Marea Mediterană etc., ci şi o muncă fizică în "construcţii" pentru mine şi Lato, ci şi activităţi mai intelectuale, cum ar fi finalizarea tezei de doctorat a nepotului, iar Adriana să efectueze lucrări de amenajări interioare la apartamentul recent cumpărat. De ce în Spania, de ce în oraşul Aspe? Iată, două întrebări, la care răspunsul ar fi: în Spania, în ASPE, la mai puţin de 20 de kilometri de litoralul Mării Mediterane, regiunea Alicante, preţul unui apartament este mai scăzut faţă de Cluj - Napoca, pentru că aici în Spania, statul, oficialităţile locale sprijină substanţial circulaţia imobiliară, vânzarea - cumpărarea terenurilor şi a apartamentelor, ceea ce explică prezența, mai peste tot, a panourilor pe care se poate citi în spaniolă (Se vende!). Ba mai mult, statul acorda numeroase stimulente, chiar de 15.000 - 30.000 de euro persoanelor din Uniunea Europeană care doresc să se mute în zona de graniţa a Spaniei cu Portugalia şi care să locuiască acolo minimum 5 ani.

                Pe drumul de la Alicante spre Aspe am aflat şi eu ceea ce trebuie să lucrăm la apartament, motiv pentru care am solicitat că în respectiva noapte, trecut de miezul nopţii, să văd apartamentul din stradă (Calle) Isaac Peral, situat la etajul 4 al unui bloc cu patru apartamente, un spaţiu generos de peste 100 mp, la care se adauga şi terasa de deasupra blocului, cam de aceeaşi suprafaţă, rezervată în întregime ocupanţilor ultimului etaj, în compensaţie, pentru că aceştia nu deţin la parter un spaţiu destinat garajului. Merită să mai amintesc aici şi faptul că după ce proprietarii apartamentului cumpărat s-au deplasat la Primăria Aspe, pentru declararea şi impozitarea noului imobil, edilii de aici s-au declarat deosebit de bucuroşi, ba mai mult, le-au transmis direct că vor primi tot sprijinul în vederea finalizării modernizării apartamentului construit în anii 1970, procurându-le şi o macara pentru ridicarea materialelor de construcţie pe terasa blocului şi oprind chiar şi întreaga circulaţie de pe Calle Isaac Peral în vederea desfăşurării în siguranţă a operaţiunilor tehnice. Apoi, de a doua zi a şederii în Spania Primăria ne-a asigurat pe timp nelimitat un spaţiu în suprafaţa de 450 mp la parterul unui bloc, până la finalizarea lucrărilor de modernizare a apartamentului, pentru depozitarea mobilierului şi materialelor de construcţie aduse de la Cluj, cazarea noastră aici în condiţii mai mult decât decente.

                La punerea piciorului pe trotuarul din faţa blocului "nostru" am simţit nevoia să spun doar atât: Hola, Hola España!, salutând o ţară caldă, un popor asemănător din multe puncte de vedere cu cel al nostru, salut inspirat dintr-o altă zicere istorică, celebră, dar nu atât de simplă ca a mea, ce a aparţinut unui împărat al Austriei, Iosif al II-lea: "Salvae parvae Romuli nepos!", cuvinte rostite în anul 1780 cu ocazia vizitei făcute Regimentului de Grăniceri Năsăud, ceea ce s-ar traduce "Vă salut mici nepoţi ai Romei!", cuvinte ce au stat şi la baza botezului actualelor localităţi Salva, Parva, Romuli şi Nepos. Apropo de Nepos, ştiaţi că aceasta localitate de pe Valea Someşului Mare a fost colectivizata prin anii 1960 - 1965, cu toate că nu îndeplinea nicio condiţie pentru munca localnicilor în colectiv, aceasta a fost foarte uşor trecută pe lista întovărăşirilor şi apoi a C.A.P.-urilor din motivul că de aici s-au format foarte mulţi intelectuali, iar aceştia dacă nu-şi convingeau rudele să intre în C.A.P., erau daţi afară din servicii, lăsându-şi familiile fără mijloace de existenţă.  Apoi că de la Nepos provine şi abrevierea N.E.P.O.S., în traducere politică "Nu Există Posibilităţi de Organizare Socialistă". Printre intelectualii comunişti din această localitate s-a numărat şi Pompei Crăciun, fost redactor - şef al cotidianului Ecoul, publicaţie ce după Revoluţia din decembrie 1989, a devenit Răsunetul,  titlu preluat de la poezia scrisă de Andrei Mureşanu și care este Imn Naţional al României.

Vasile Tabără

senior editor

(Va urma)