Prof. ȘTEFAN SAS și povestea celor o mie de portrete nemuritoare

„Toţi suntem nemuritori. Dar trebuie să murim întâi.“

(Noaptea de Sânziene) – Mircea Eliade

Câți dintre noi ne mai reamintim peste ani despre cei mulți, apropiați sau îndepărtați, cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, despre ce au făcut pentru locul în care au trăit, despre sacrificiile făcute în timpul vieții în folosul celorlalți? De multe ori, amintirea unui fost bun profesor sau învățător dispare definitiv odată cu dispariția din această lume a ultimilor foști elevi ai acestora... La fel dispare și amintirea unor doctori vestiți, oameni învățați ai locurilor sau a administratorilor localităților, acei primari blamați de multe ori, dar fără de care viața socială nu-și poate urma cursul. Și nu în ultimul rând, printre cei uitați de vreme se numără, din păcate, și doctorii sufletelor noastre, acei minunați preoți călăuzitori înspre destinația noastră finală. Peste toți și toate, bune sau rele, se așterne veșnica uitare.

Astăzi vă prezint cum a reușit cineva să-i facă „nemuritori” în amintirile urmașilor pe cei dispăruți, sau pe cei încă prezenți, dar care mai devreme sau mai târziu vor avea aceeași soartă, a intrării în umbra uitării. Trecând granița imaginară a Țării Năsăudului dinspre răsărit, intrăm în Țara Ilvelor, o salbă de localități, care mai de care cu un farmec aparte, păstrătoare a frumuseților fără vârstă făurite cu migală parcă de la începuturile lumii, frumuseți care parcă se încăpățânează să trăiască în ciuda eforturilor modernismului de a le elimina. Vremurile vin și pleacă, oamenii la fel, și odată cu ei, și amintirea acestora.

Cel care se „încăpățânează” să facă nemuritoare aceste locuri și pe oamenii lor este profesorul Ștefan Sas din minunata comună Ilva Mare. Domnul profesor, unul dintre cei mai apreciați dascăli ai localității, s-a apucat să construiască o imensă expoziție făurită din portrete scrise ale celor care au pus câte o piatră mai mică sau mai mare la temelia acestei localități. Construcția făurită de dl profesor Ștefan Sas este o imensă monografie realizată pe domenii de activitate, însumând șapte volume, ce conțin în cele două mii de pagini peste o mie de portrete scrise ale personalităților comunei de ieri și de azi.

Cele șapte volume, imense atât ca întindere, cât și ca format A4, sunt următoarele: „Familia Sasu din Ilva Mare”, Ed. Napoca Star, 2019; „Ilva Mare: Familii de dascăli”, Ed. Napoca Star, 2020; „Ilva Mare: Credința și Biserica”, Ed. Napoca Star, 2021; „Ilva Mare: Oameni și locuri”, Ed. Napoca Star, 2023; „Ilva Mare - Școala – 195 ani, Dăscălițe de onoare și dascăli de prestigiu”, Ed. Napoca Star, 2024; „Ilva Mare: Banca de Credit – 140 de ani”, Ed. Napoca Star, 2025 și „Ilva Mare: Circumscripția Sanitară Umană”, Ed. Napoca Star, 2026.

Arhitectul care a ridicat această impunătoare construcție pentru eternitatea localității Ilva Mare este cunoscutul poet, autor de teatru, publicist şi editor deosebit, Dinu Virgil Ureche, directorul editurii Napoca Star, originar din localitatea vecină, Poiana Ilvei, la editura căruia s-au tipărit toate cele șapte volume monografice.

Prin ce se deosebește această lucrare monografică dedicată unei localități de alte lucrări cu aceeași temă? Prin concepție, întindere și realizare. Majoritatea lucrărilor monografice referitoare la unele localități din zona Năsăudului și a Văii Someșului sunt realizate într-un singur volum sau uneori din două sau trei volume, care se referă pe cât posibil la aproape toate domeniile vieții sociale și culturale ale localității respective, deziderat foarte greu de îndeplinit datorită diversității și complexității problematicii descrise.

Profesorul Ștefan Sas a abordat această complexitate a localității printr-o procedură mai riguroasă și precisă; fiecărui domeniu de activitate dedicându-i câte un volum de monografie distinct (uneori chiar două volume, cum este cazul învățământului).

Despre aceste minunate „cărți de istorie” ale localității s-a vorbit doar sporadic și doar despre câteva dintre ele, cu ocazia unor prezentări de carte, manifestări susținute în cea mai mare parte doar de către autor și familia acestuia. Și aici, ca și în alte părți, aceste opere monumentale ar trebui susținute exclusiv de către conducerea comunităților, de către primării, atât ca organizare a prezentării aparițiilor, cât și a difuzării în rândul sătenilor ce doresc să cunoască istoria localității. Odată scrise și publicate, aceste lucrări devin cartea de vizită a localității și a instituțiilor din cadrul acesteia.

Despre unele din volumele prezentate s-a scris câte un articol la vremea apariției lor, dar nu suficient de des încât acestea să fie cunoscute la adevărata valoare. Căutând în memoria recentă a ziarului „Răsunetul”, aflăm câteva titluri, majoritatea articolelor fiind scrise de către președintele Filialei Năsăud a Ligii Scriitorilor, Ioan Mititean: „Sărbătoarea cărții la Ilva Mare”, autor Ioan Mititean – Răsunetul, 17 noiembrie 2023; „Oameni și Locuri din Ilva Mare, în atenția lui Ștefan Sas”, autor Ioan Mititean – Răsunetul, 25 noiembrie 2023; „Dăscălițe de onoare, dascăli de prestigiu. 195 de ani de ȘCOALĂ la Ilva Mare, sub semnul onoarei și al recunoștinței! Cinste lor!”, autor prof. Ioan Seni – Răsunetul, 27 august 2024; „Ștefan Sas - un pilon al comunității ilvene”, autor Ioan Mititean – Răsunetul, 15 iunie 2026 sau „Șapte minuni la Ilva Mare”, autor Ioan Mititean – Răsunetul, 29 iulie 2026.

Demersul nostru, al scriitorilor năsăudeni, se bazează pentru început pe două căi de valorificare a rezultatului unei munci imense și neprețuite la adevărata valoare estetică și documentară. Prima cale pe care am pornit a fost prețuirea muncii și a operei profesorului Ștefan Sas, prin analiza cărților sale și primirea autorului în Liga Scriitorilor Români. Câțiva membri ai Filialei Năsăud a LSR sunt și ziariști în cadrul UZPR, ca președintele filialei, Ioan Mititean, prof. Ioan Seni sau prof. Mircea Daroși. Munca de promovare a operei monografice a autorului ilvean mai are și alte căi, cum ar fi: secțiunea științifică a revistei „Astra năsăudeană”, condusă de prof. Mircea Daroși, sau revista literară „Glasul Armadiei” a scriitorilor năsăudeni.

Așadar, primii pași au fost deja făcuți pentru scoaterea din anonimat a imensei opere monografice a prof. Ștefan Sas. Dl președinte al filialei năsăudene, Ioan Mititean, nu demult în articolul „Șapte minuni la Ilva Mare” descria astfel această lucrare documentară: „Profesorul Ștefan Sas este un cercetător pasionat, un constructor și un adevărat arhitect al memoriei colective. Prin cele șapte volume dedicate istoriei satului Ilva Mare, însumând peste 2.000 de pagini, el a înălțat un adevărat „cartier al memoriei”, alcătuit din șapte „blocuri” literare care îi poartă amprenta. Aceste edificii nu sunt zidite din cărămidă, beton sau piatră, ci din documente, mărturii, cercetare și cuvinte pline de adevăr. Fiecare volum este o temelie a identității ilvene, iar împreună alcătuiesc un monument al nemuririi, păstrând vie istoria, credința, tradițiile și sufletul comunității pentru generațiile care vor veni.”

Pasul următor ar fi sensibilizarea oamenilor pasionați de scris, în special a cadrelor didactice cu experiență din localitățile Țării Năsăudului, îndemnați fiind de exemplul prof. Ștefan Sas să scoată din sertare lucrările de acest gen pe care foarte mulți le au într-un stadiu de început sau mai avansat și care stau în uitare ca niște comori ascunse. Poate ar fi utile anumite întâlniri organizate în acest scop prin intermediul ASTREI năsăudene și a Ligii Scriitorilor cu prof. Ștefan Sas. Aș îndrăzni să extind această solicitare de colaborare înspre izvoarele Someșului Mare, acolo unde activitatea literară atinge cote înalte prin implicarea unor profesori și scriitori de prestigiu ai zonei: prof. Icu Crăciun, prof. Iosif Grapini sau prof. Iacob Naroș.

Încheiem cu o scurtă precizare a autorului Ștefan Sas referitoare la una dintre cărțile sale: „Cartea încearcă să dezgroape din uitare, să șteargă praful așezat prea devreme peste memoria celor demult plecați, precum și mușchiul așezat de vremuri peste numele săpate în piatra de la morminte, sau de pe crucile celor ce nu mai sunt și ale căror nume au fost de mult timp uitate.” (Ilva Mare: Oameni și locuri).

Macedon Tofeni

Redactor-șef – Revista „GLASUL ARMADIEI”