Profesoara noastră, Doamna Greti, a plecat în loc luminat

La întâlnirea absolvenților de acum 60 de ani ai Liceului din Beclean ce a avut loc în toamna anului trecut n-a participat. Ne-a spus că este bolnavă, dar în mesajul transmis și-a exprimat speranța că ne-om putea revedea cât mai curând. Dar n-a fost să fie, fiindcă profesoara noastră Moldovan Margareta, doamna Greti cum îi plăcea s-o numim a plecat spre ceruri, în lumea veșniciei.
Doamna Greti făcea parte din generația marilor profesori ai Becleanului și i-am aminti pe: Ioan Sasu, Ștefan Vlăduțiu, Silviu Scripeți, Liviu Timaru, Clement Crețu, Matei Mureșan, Salustiu Mizgan, Todor Câmpan, Gheorghe Isă și ceilalți care au dat strălucire învățământului din orașul de pe malul Someșului, dovadă fiind elitele intelectuale ce au ieșit de pe băncile acestui liceu. Doamna Greti a fost o profesoară de excepție. La Beclean, la Năsăud, la Bistrița a educat, prin darul ei pedagocic și prin optimismul înnăscut zeci de generații. Pentru noi, absolvenții promoției 1964 ai Liceului din Beclean avea parcă o afinitate cu totul specială. De aceea, de fiecare dată era invitata noastră de onoare. Se bucura alături de noi. Trăia fiecare clipă de fericire, parcă eram copiii ei. Era de o bunătate deosebită, iradia un optimism molipsitor. Spunea uneori că orice om întâlnit în cale era un candidat la prietenia ei. Îndrăgea drumețiile prin natură, mai ales după pensioare. Parcurgea pe jos zeci de kilometrii ca să surprindă cu aparatul de fotografiat imagini miraculoase, unice, fermecătoare. Imaginile cuprinse în albumele oferite publicului, adevărate opere de artă vorbesc despre un om sensibil, mereu încrezător, degajând prietenie. Așa se explică de ce a legat atâtea prietenii la Beclean, Năsăud, Bistrița, ori prin satele pe unde a colindat. Iar prezența acestora, a prietenilor în clipa despărțirii pământești confirmă faptul că doamna Greti a fost unul dintre acei oameni rari care n-a încetat niciodată să fie bun.
După ieșirea la pensie a continuat să fie mereu prezentă în viața cetății și în natură. Era pasionată de fotografie, iar albumele lansate sunt mărturii ale frumuseții plaiurilor noastre, dar și a dragostei pentru natură, cu toate splendorile ei. Doamna Greti ne-a transmis celor ce am cunoscut-o un adevărat testament, în care se spune: ”Să nu fiți supărați pentru că am plecat dintre voi. Am plecat din această lume în care am iubit foarte mult oamenii și natura cu anotimpurile ei, în special toamna în culorile ei pe care le-am imortalizat în mii de fotografii. Așa mult am iubit toamna și culorile ei încat această dragoste am exprimat-o chiar printre ultimele mele cuvinte rostite. Fotografia și dragostea pentru natură în mijlocul căreia am călătorit mulți kilometrii au fost viața mea. Voi știți bine aceste lucruri, mi-ați cunoscut sensibilitatea și pasiunea. Acum am încheiat călătoria pe acest pământ și doresc să-mi iau un bun rămas de la voi toți care m-ați iubit și pe care v-am iubit necondiționat.” Acum profesoara noastră își doarme somnul de veci în cimitirul evanghelic din Bistrița între doi arbuști de tuia și flancat de un covor de verdeață naturală.
T. Săsărman