Profesorul şi directorul de Matei, Teo Vrăsmaş

Se spune că cei care rămân în amintirea oamenilor sunt nemuritori. Cuvintele de mai sus se potrivesc când este vorba de profesorul şi directorul de Matei, Teo Vrăsmaş. L-am cunoscut în primul an când a fost numit directorul şcolii. Nouă, celor mai tineri, ne-a insuflat de la început dragostea şi respectul faţă de şcoală, de elevi, de părinţi. Avea o calitate rară: aceea de a fi un om de omenie. Vorbea cu noi, dascălii, cu elevii, cu sătenii, cu aceeaşi bucurie şi convingere că trebuie să fii un om de omenie. Şi mai avea o vorbă pe care am reţinut-o: fă în aşa fel încât să fii tu însuţi mulţumit.
Ca profesor cu experienţă şi ca director de şcoală, am simţit mereu că ne este un povăţuitor, un îndrumător aidoma unui părinte. Şedinţele de consiliu erau un prilej de a comunica unii cu alţii, iar directorul era un moderator desăvârşit.
Atunci, în 1965, Căminul Cultural era o a doua şcoală, pentru cadrele didactice. Era în fruntea activităţilor educative, cultural-distractive ori de altă natură. După mai bine de 50 de ani îi revăd, parcă aievea, chipul plin de blândeţe, îi aud vorba domoală, uneori severă şi dragostea cu care ne înconjura pe fiecare în parte. Şi acum, după atâţia ani, dacă-i întâlneşti pe mateenii care l-au cunoscut şi-i întrebi de profesorul Teo îţi vor răspunde că a fost un om de treabă.