Punte între lumi

În casa poetului cuvintele se aşează, cuminţi, aşteptând sărbătoarea. Volumul semnat de bistriţeanul Ioan Borşa, variantă bilingvă, „Din umbra uitării”- „In the shadow of forgiveness” este o punte între lumi, un mesaj descifrat în cheia valenţelor literei.
Beneficiind de traducerea şi adaptarea în limba engleză a prof.Cecilia Zsejki, traducător literar autorizat, poezia de faţă străbate lumi.
La poet „clipele vieţii ce-n grabă se scurg” sunt păstrate în cutia ce adună amintiri, devenind astfel eternitate. Având sensul lor bine conturat, poeziile dau chemare visării, „stingând cu credinţă uitarea”.
Crezul poetului este clar: „Cuvântul cel sacru aş vrea să–l învăţ”, creionând astfel în atelierul de creaţie un elixir al constelaţiilor.
Îl observăm pe poet „Ascuns într-un poem secret” descoperind astfel „ ce forţă uriaşă există în cuvinte”. Temele abordate sunt cele ale lumii: oamenii, credinţa, locul, portul, ţara. Un miez de univers, în care „Cuvintele-ndrăzneţe pornesc din gură-n gură”.
Ioan Borşa lasă versurile să zboare, zidindu-le, în acelaşi timp, în noi, cei care le citim. Devenim astfel captivi unei căi pavată cu litere, cu gândurile şi trăirile poetului-„prin adevărul legii pe care îl cuvântă”; „cuvintele sunt sufletul şi calea vieţii noastre”.
În poezia de faţă lumina pune stăpânire, dând la o parte piatra uitării, prin ascultarea doinei duioase aduse de un fluier de la străbuni, fapt văzut şi în melodicitatea versurilor: „Fluierul de soc/ Căntă cu mult foc, / Fluierul de fag/ Cântă cu mult drag / De-i pierzi cântecul, /Pierzi şi sufletul”.
Căutarea este una a fericirii, poetul regăsind romanţa din trecut, pe care o aşează în vers de iubire. Poetul luptă pentru o bună mai bună, pentru aşezarea poeziei la loc de cinste: „ Când sunt atâtea lucruri pe pământ / Ce-n versuri măiestrite se pot spune,/ Iar universul să ne încunune / Cu gingăşia lumii în cuvânt/ Voi trebuie să ştiţi că pentru toate / S-au străduit poeţii cu temei / Şi că acestă slavă din condei / Este comoara lor de nestemate”.
La Borşa metafora ne şterge din suspine „toate strălucind în comparaţii /cuvintele pot fi şi constelaţii”.
De la debutul literar în revista “Îndrumătorul cultural”-Bucureşti, 1976, până astăzi, Ioan Borşa este laureat la mai multe concursuri de poezie, dovedindu-se, în tot acest timp, fidel versului classic cu formă modernă. Cărţilor publicate, până acum, “Virtuali în infinit”, „Poezie pentru statui”, ,,Şoaptele universului”, ,,Masca de pe faţa lumii”, poetul adaugă încă un nume- „Din umbra uitării”. O carte pe care o recomand cu toată încrederea. Veniţi în lumea versurilor !