Răzbunarea lui Traian Băsescu

După anunţarea măsurilor de austeritate de către preşedintele Traian Băsescu, milioane de cetăţeni ai României au intrat în panică. Mitingul de protest organizat de sindicate în Capitală a reunit zeci de mii de participanţi, reprezentanţi ai tuturor celor loviţi de draconicele decizii ale actualului guvern. Au ieşit în stradă şi mamele ameninţate de tăierea indemnizaţiilor, prefecturile din toată ţara au fost pichetate zilnic de protestatari, nici Palatul Cotroceni n-a scăpat de mitinguri.

Numeroşi economişti de marcă, analişti, lideri politici au demonstrat că există şi alte căi de a se face economii la buget fără a se recurge la tăierea salariilor şi a pensiilor.

Actuala putere, avându-l ca vârf de lance pe însuşi preşedintele ţării, Traian Băsescu, a rămas inflexibilă. La scurt timp după mitingul din 19 mai a.c., premierul Emil Boc şi-a anunţat intenţia de a-şi asuma răspunderea în Parlament pe pachetul de legi, care vor duce la disperare milioane de categorii profesionale şi sociale. Mă refer, desigur, la cadre didactice, cadre sanitare, funcţionari publici, pensionari şi chiar şomeri. Dintr-o dată, reprezentanţii puterii şi-au scos măştile de bunăvoinţă şi înţelegere pe care le mai afişau încă în virtutea inerţiei şi cetăţenii României le-au descoperit îngroziţi hidoşenia cinismului întipărită pe feţe.

Până şi reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional, puşi în faţa acestui „genocid social”, au considerat că trebuie să se delimiteze. Însuşi şeful F.M.I., Dominique Strauss Kahn, a declarat că s-a opus reducerilor salariale, masive şi micşorării pensiilor, propunând, în schimb, creşterea progresivă a impozitelor în funcţie de venituri. Rezultatul, până în prezent, aceste acelaşi. Inflexibilitatea guvernanţilor a rămas intangibilă. În schimb, aşa cum după topirea zăpezilor, gunoaiele, bine protejate de albul imaculat, invadează peisajul, mizeriile regimului Băsescu-Boc ies la iveală. Nu-i zi în care presa scrisă, dar şi cea video să nu dezvăluie noi şi noi şi noi cazuri în care nesăţioasa clientelă politică a actualei puteri se înfruptă din banii publici: contractele de zeci de milioane de euro pentru finanţatorii campaniei electorale a lui Traian Băsescu, achiziţii publice fără nicio noimă, la preţuri exorbitante, supradimensionarea fără precedent a aparatului guvernamental central, turism pe banii statului, o evaziune fiscală ce se ridică la aproximativ 46 miliarde de euro.

Cu toate acestea, guvernanţii, ghidaţi de Traian Băsescu, susţin că singura soluţie de ameliorare a bugetului este tăierea veniturilor şi drepturilor celor mai vulnerabile categorii profesionale şi sociale. În mod ciudat, Traian Băsescu este susţinut în această cruciadă malefică de guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu. Domnia sa a uitat că atunci când era prim-ministru şi candidat la preşedinţia României, a indexat pensiile semnificativ de două ori. Indexările domniei sale, oare au fost „sustenabile” după un deceniu de recesiune a economiei româneşti?

Nu ştiu cum l-a păcălit Traian Băsescu pe Mugur Isărescu, dar populaţia României de această dată nu mai poate fi păcălită ca atunci când a fost chemată să se pronunţe asupra structurii Parlamentului. Propunerile băsesciene au întrunit o majoritate covârşitoare. Naivi, românii n-au bănuit că nu gândul de a face un bine României îl anima pe Traian Băsescu, ci doar dorinţa de răzbunare. Cei „322” au fost pedepsiţi pentru că au îndrăznit să-l suspende.

Şi iată cum, încet, încet, ne apropiem de adevăr. Traian Băsescu a pierdut alegerile prezidenţiale pe teritoriul României. A câştigat doar prin coruperea, fraudarea şi falsificarea voturilor românilor din străinătate, inclusiv ale celor din Republica Moldova, unde a fost votat masiv.

Traian Băsescu este un pericol nu numai pentru ţară, ci şi pentru propriul partid. Cred că politicienii oneşti din PD-L îşi dau seama. O viitoare confruntare electorală va face arşice această formaţiune politică.

Marilena Tutilă

P.S. Singura speranţă pentru ca Traian Băsescu să nu-şi „implementeze” paranoicele măsuri rămâne Curtea Constituţională. Vom vedea, aşadar, dacă şi aceasta a fost sau nu contaminată de microbul corupţiei din regimul Băsescu-Boc. Consemnez, deocamdată, doar faptul că în bugetul anului 2010, în ciuda crizei, Curtea Constituţională a primit cu 60% mai mult decât anul trecut.