Reamorsarea muniţiei entice - între manipulare şi realitate

Am ajuns, după douăzeci de ani de libertate, în situaţia de a fi prizonierii acesteia. Libertatea de expresie ne-a transformat, fără să ne dăm seama, în oameni care refuzăm să ne facem singuri opiniile despre ce se petrece în jurul nostru şi aşteptăm ca alţii să ni le ofere pe tavă. Preluăm informaţiile, fără a le prelucra şi adoptăm atitudini care sunt folositoare altora şi nu nouă. Într-un cuvânt, ne place să fim manipulaţi şi mai mult, ne place să ne adulăm proprii călăi.

Între agenda guvernului şi a cetăţenilor, este o diferenţă de sens, direcţie şi priorităţi. Acoperirea mediatică a dimensiunilor dramei cetăţenilor se face în mod profesionist de actualul guvern. Arestarea unui senator al opoziţiei a acoperit mediatic răfuielile între membri partidului de la guvernare. Nimeni nu mai vedea că primarii municipiilor Craiova, Râmnicu Vâlcea sau Baia Mare, sunt în inchisoare, ci eram preocupaţi cu toţii de arestarea senatorului PSD, Costică Voicu.

Dizolvarea puterii sindicatelor, în ochii tuturor, a fost un succes al manipulării de către guvern a opiniei publice. Succesul este cu atât mai mare cu cât el s-a produs în segmentul cel mai rafinat, cel al profesorilor. Cinic şi plin de ironie, ministrul de resort mulţumea dascălilor pentru comportamentul exemplar manifestat pe timpul examenului de bacalaureat. Au urmat inundaţiile care au scos în evidenţă neputinţa guvernării şi criza funcţională şi de structură a instituţiilor statului. În timp ce oamenii mureau, premierul Boc le vorbea despre reforma statului, iar Băsescu întreţinea, voit, tensiuni între el şi populaţie, ca să abată atenţia de la problema principală. Inundaţiile au fost magistral folosite pentru a acoperi efectele legii privind măsurile de austeritate. Opoziţia, în loc să prezinte impactul şi consecinţele acestor măsuri asupra societăţii, s-a lăsat atrasă în siajul puterii şi s-a apucat de strâns ajutoare pentru sinistraţi. Nu am terminat de strâns morţii de la inundaţii şi ne-am apucat de sondaje de opinie, de parcă acestea ar constitui un mijloc de atenuare a crizei şi de alinare a suferinţei. Scenariul a fost completat de arestarea unui alt manipulator, Dan Diaconescu. Tot poporul era pe spate, profund îngrijorat de faptul că miliardarul de la OTV este în pericol, fără să realizeze că efectele ordonanţei lui Boc le va suporta chiar el, POPORUL şi nu miliardarul. Am asistat la un gest general de solidaritate a poporului faţă de un miliardar. Curios este faptul că atunci când pensionarii şi bugetarii au fost ameninţaţi de măsurile de austeritate, această solidaritate a lipsit, cum de altfel a lipsit şi faţă de cei 500 de militari care au construit digul la Galaţi, în timp ce, aproape 300.000 de locuitori ai acestui minicipiu, se uitau la ei. Exploatarea mediatică a sinuciderii Mădălinei Manole, a completat tabloul manipulării. Ce ar fi dacă la cei aproximativ 5.000 de morţi pe an prin sinucidere, ar prezenta televiziunile, în direct, comentariile vecinelor, soacrelor, socrilor, mamelor etc. ? Aici nu pot să nu remarc faptul că preşedintele Băsescu

s-a dus şi el la sicriul Mădălinei, de parcă ea ar fi fost ucisă de talibani, ca soldat al ARMATEI ROMÂNIEI, în vreun teatru de operaţii. La înmormântarea militarilor morţi în conflicte, comandantul Forţelor Armate, trimite câte un general şi atât, că doar e meseria lor să moară şi mai mult, sunt plătiţi pentru asta !!! Aşa este, numai că statul care nu are grijă de oamenii cu care instrumentează interesele naţionale, strategice şi de alianţă, ajunge în situaţia de a nu mai avea cu cine să-şi îndeplinească obligaţiile ca subiect de drept internaţional şi atunci se numeşte STAT EŞUAT. Guvernul Boc ştie că, atunci când poporul se va trezi cu nenorocirea guvernării în spate, va reacţiona şi mai ştie că, nu încap toţi într-un elicopter şi de aceea, completează arsenalul manipulării, continuu, cât o va ţine. Dezgroparea Ceauşeştilor a fost o acţiune bine gândită şi ţine loc de cei 25% din salariile pe care Boc i-a furat cetăţenilor.

Triumfător, anunţă reduceri masive în administraţia publică. Pentru că cetăţenilor le place să consume informaţii tari, actualii guvernanţi au adus în actualitate un alt motiv de spargere a solidarităţii naţionale. Pericolul unguresc ne paşte la tot pasul, este pe buzele tuturor. Acţiunea răspopitului Tökes este iresponsabilă, dar foloseşte ca petardă fumigenă pentru a ascunde neputinţa guvernării şi îndreaptă opinia publică într-o altă direcţie. Cât de mare este slăbiciunea tuturor guvernelor româneşti faţă de o mână de impostori ai UDMR, a fost evidenţiată de imaginile transmise de toate TV cu ocazia întâlnirii dintre preşedintele Băsescu şi premierul Orban, evident, în secuime. Invit pe toţi cititorii să revadă imaginile în care premierul Orban îl aşteaptă, la tribună, pe preşedintele Băsescu, cu alte cuvinte, este gazda. Premierul Orban îi întinde mâna preşedintelui României, din capul scărilor, de pe tribună, de sus în jos, în timp ce acesta urca scările, deci, îl priveşte de sus. Băsescu, ca simbol al statului român, a fost umilit de premierul maghiar, la noi acasă. Cu preşedintele Băsescu, am fost umiliţi toţi cetăţenii acestei ţări. Cutumele diplomatice sunt riguroase şi nu admit astfel de grosolănii. Iată, aşadar, ce reprezintă statul român în viziunea premierului Orban ! Preşedintele român a evitat subiectul tare pus în joc de răspopitul Tökes, tot ca o dovadă de slăbiciune. El este cocoş doar în faţa sinistraţilor şi a babelor. Rog cititorii să–şi închipuie ce preşedinte european nu l-ar fi aruncat cât colo, de pe scenă, pe ungurul obraznic ! Umil, preşedintele Băsescu, ne-a anunţat pe noi, românii, cum că Orban a spus despre Boc ca e un premier bun, dar a uitat să zică pentru cine este bun, pentru noi sau pentru el ! Eu, ca cetăţean român, trebuie să iau de bună afirmaţia lui Orban, pentru că, după mintea lui Băsescu, acesta reprezintă o autoritate pe pământul României. Şi Orban şi Băsescu au dovedit că sunt nişte pigmei politici ce vor să-şi ascundă neputinţa guvernării, reinventând un subiect de dispută pentru care nici românii şi nici ungurii nu sunt proşti să moară. Amândoi îşi conduc prost popoarele şi nu văd că, pe timp de pace, criza ne omoară mai rău ca războiul.

În România, în ultimul an, au părăsit definitiv ţara 300.000 de cetăţeni, deci cam cât are judeţul nostru. Înfiorator, un judet pe an este depopulat de politica băsesciană ! Vă invit pe toţi cititorii să nu vă lăsaţi manipulaţi, de nimeni şi mai ales, să nu vă lăsaţi umiliţi, ca Băsescu.

Sus ridică fruntea, vrednice popor !

Colonel (r) IOAN GAFTONE