Recitind „Predica de pe Munte”...

Mulţi, foarte mulţi privim viasţa creştină drept o povară, fiindcă sunt nişte reguli de comportament: fii bun, milos, cinstit, iubeşte pe Dumnezeu şi pe semeni şi pacea... Cel care vrea să le respecte, constată cu surprindere, de la o vreme, că este un om fericit şi chiar necazurile îl cam ocolesc. Ba încă se face şi o promisiune extraordinară: că vor moşteni o...Împărăţie şi părtăşia cu Dumnezeu şi cu oamenii sfinţi din veacuri, de-a pururi fericiţi...
Alţii, nu, ci vor să fie „liberi”, alegând de fapt calea cea mai spinoasă. Am familie şi caut amante, ajungând să am nu o familie, ci două sau chiar trei, cu copii şi tot tacâmul, fiindcă am avut o funcţie bănoasă. Am fugit de familie şi mi-am mai făcut încă una-două! Sunt oare chiar nebun? Nu era mai simplu să urmez porunca: „Să nu pofteşti femeia aproapelui tău”? Of, ce m-am prostit!! Acu e târziu şi...totdeauna apare un fatidic „Prea târziu!”
„Să nu furi!” / „Să nu ucizi!” sună poruncile Decalogului. Şi iată că te vezi la închisoare, în mari neplăceri financiare! Of! Ce bine era dacă ascultam porunca simplă, care-mi spunea că „atâta vreme cât eu nu mă ating nici cât negru sub unghie de ce nu e al meu, nici eu nu voi avea pagubă nici o aşchie”(zice înţelept dl. Vasile Ciuzan de la Năsăud )!
Ce este deci mai uşor? Nu e mare fericire să dormi liniştit şi nu sub coşmarul grijilor?
Cuvintele Mântuitorului, rostite acum circa două mii de ani sunt tot atât de vii ca şi cum le-am auzi chiar astăzi: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pre voi, căci jugul meu este bun şi povara mea este uşoară.”

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5