Riturile de trecere, o carte ce ne duce acasă, la început de lume

Doi cărturari bistriţeni au înălţat pe firmamentul culturii române o nouă carte, cu episoade din viaţa omului, un cosmos întreg, o întruchipare istorică a vieţii omului, o carte ce deschide cerul prin rânduiala spiritului.
Cei doi condeieri – Vasile Filip şi Menuţ Maximinian – oameni cu judecată clară asupra faptelor, şi-au dat mâna în scopul imortalizării unor fapte de cultură, a unor tradiţii din cele trei dimensiuni umane – naşterea, căsătoria şi moartea – ce reprezintă o taină Dumnezeiască.
Autorii şi-au armonizat virtuţile printr-o minuţioasă investigaţie ştiinţifică în teren, de unde au obţinut informaţii bogate şi preţioase, cu contribuţii inedite, riguroase în afirmarea adevărului, respingând orice formă de improvizaţii.
Autorii s-au angajat benevol să meargă pe acelaşi drum al cunoaşterii, modestiei şi, totodată, al jertfei pentru neam şi ţară, având ca temei morala creştină.
Numai omul cult şi religios se poate entuziasma şi poate înflăcăra şi pe alţii. Până acum cei doi cercetători s-au bucurat din partea cititorilor de aprecieri pozitive la înălţimea calităţii şi talentului lor scriitoricesc. Sunt receptivi la sugestiile artei de bună calitate de pretutindeni şi de totdeauna.
Operele vaste a celor doi au dialogat, s-au întrepătruns, s-au influenţat reciproc, dar în acelaşi timp au dat dovadă fiecare de originalitate.
Cele trei dimensiuni umane sunt ceremonii de sorginte creştină cărora autorii le dau un sens adânc, creştin, ce au încins un dialog amplu cu satul românesc, ce reprezintă patria noastră din vremi imemoriale. Cartea de faţă este matca milenară a tradiţiilor noastre şi se cuvine s-o preţuim ca atare, deoarece ea penetrează în adâncurile sufletului uman, fiind o conlucrare între harul lui Dumnezeu şi efortul autorilor, care n-au nimic de ascuns, bucurându-se de transparenţa maximă.
Cartea „Rituri de trecere” ia calea adevărului şi valorifică dintru început esenţa problemelor umane.
Autorii trăiesc în exces comuniunea cu Dumnezeu şi îmbină credinţa biblică străbună cu obiceiurile şi tradiţiile românilor în desfăşurarea acestor momente din viaţa omului şi capacitatea autorilor de a le descoperi şi trata pe cele trei rituri ale trecerii: naşterea, nunta şi moartea care, aşa cum spune Irina Nicolau – stau sub semnul lui trebuie, adică comunitatea trebuie să controleze cele trei momente şi indivizii sunt obligaţi să se supună.
Obiceiurile de la botez, nuntă sau moarte diferă de la o zonă la alta şi chiar de la un sat la altul, chiar în incinta aceleiaşi comune.
Oamenii din popor, surprinşi că obiceiurile pe zi ce trece dispar, apar elemente noi şi-şi reduc din intensitate, spunând că lumea se strică. Lumea nu se strică ci doar se schimbă. Schimbarea în toate sferele vieţii este necesară.
Cartea evoluează pe trei paliere ale vieţii şi este un îndemn de a ne respecta obiceiurile străbune, fiind scrisă la înălţimi mari şi tratează semnul valorii iubirii supreme investită în altul, un legământ curat ca sufletul neamului românesc.
„Riturile de trecere” ne duc acasă la început de lume, ca o taină de comuniune cu originile noastre.
În Capitolul I facem cunoştinţă cu moaşa satului, cea care a vegheat la deschiderea ochilor şi la primul ţipăt, fiind o ivire, un început.
Capitolul II realizează o fuziune, o alianţă, copleşiţi de o lăuntrică şi tainică bucurie şi măreţie.
În Capitolul III, autorii ne plimbă printre crucile din lemn din paradiasicul ţânţirim ce înseamnă moştenire şi avere, osia lumii, statorniciei şi seninătăţii noastre.
Cu prilejul trecerii la cele sfinte îmi vine în minte un verset din Psalmul 41 - „Adânc pe adânc cheamă în glasul căderii apelor tale. Prin moarte omul nu pleacă, ci se întoarce. Aşa că şi cartea de faţă este o întoarcere spre iubirea creştină, corolarul tuturor celorlalte virtuţi ale omului, folosind o singură dogmă ce nu se discută – IUBIREA, prin care înaintăm pe drumul cunoaşterii de sine şi a cunoaşterii lui Dumnezeu.
Filip şi Menuţ, fiii tradiţiilor neîntrerupte, tratează în paginile cărţii vieţuirea omului, nobleţea lumii sale, blândeţea, omenia, dând un sens adânc creştin chiar şi suferinţei, trecerii.
Cartea „Riturile de trecere” este o dovadă a pasiunii culturale a autorilor, prin care au încins un dialog amplu cu satul românesc şi reprezintă o întrupare a unei înalte spiritualităţi de esenţă creştină şi simultan românească, cu mesaj de extaz şi descătuşare a interiorităţii.