Ne întrebăm de multe ori...care este sensul vieții noastre? Ne facem planuri, de-a lungul timpului  evaluăm și reevaluăm prioritățile... Pentru unii dintre noi, scopul suprem al vieții este acela de a oferi iubire, de a lăsa o urmă frumoasă în viețile celor din jur.  Există suflete pline de sensibilitate, care pur și simplu strălucesc prin devotamentul și dragostea cu care construiesc drumuri luminoase pentru cei aflați la începutul unei căi aparent închise.  O asemenea cale este cea care îi întâmpină pe acei copii, care, încă de la debutul vieții, au parte de dificultăți, de suferințe fizice sau răni emoționale, copii care au cunoscut ceea ce înseamnă boala, abuzul, neglijarea sau pierderea (uneori încă din ziua în care s-au născut). În astfel de situații, statul (prin serviciile sale, aflate în subordinea Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului) preia responsabilitățile legate de creșterea și îngrijirea acestor ființe minunate. Însă, de multe ori, strădania celor responsabili nu poate suplini absența sentimentelor de stabilitate și apartenență,  de care toți copiii au nevoie.  Și totuși, pentru acești micuți, care practic nu au nicio vină pentru startul problematic al vieții lor, pentru că cei care i-au adus pe lume nu pot să îi crească, există speranța că într-o zi, vor avea parte de îngrijirile de calitate pe care le merită, că vor fi primiți cu brațele deschise de niște părinți ”ai lor”, care le vor fi alături pentru totdeauna, cu atenție și iubire constantă! Speranța se transformă în realitate prin adopție, prin această uniune a sufletelor și destinelor copiilor cu cele ale adulților care, de multe ori, i-au iubit încă înainte de a-i cunoaște, i-au crescut în inimile lor. De acum, povestea familiei adoptive se scrie zilnic și fiecare pagină are impregnată imaginea unei vieți pline de sens, pentru toți cei implicați...un sens al permanenței și împlinirii!

În acest an, astfel de povești speciale au început pentru 6 copii din județul nostru. Dar alți 18 își așteaptă părinții adoptivi. Dintre aceștia, 15 fac parte din categoria copiilor greu adoptabili (copii pentru care într-o perioadă de 9 luni de la declararea adoptabilității nu s-a reușit identificarea unei familii potrivite sau, chiar dacă aceasta a fost identificată, nu s-au putut urma pașii care să conducă la finalizarea adopției, precum și copiii pentru care lista generată de  Registrul Național pentru Adopții nu conține timp de 3 luni consecutiv niciun/nicio adoptator /familie adoptatoare). În realitate, copiii greu adoptabili sunt copii minunați, care, deși au crescut (prea repede poate) sau prezintă anumite nevoi speciale (probleme medicale, dizabilități) sunt capabili să aducă miracole în viața unei familii, să ofere afecțiune infinită, transformând eforturile părinților în adevărate realizări, prin evoluția lor favorabilă, prin progresele pe care le vor înregistra în dezvoltare. Persoanele/familiile atestate ca fiind apte să adopte au posibilitatea de a vizualiza profilul copiilor greu adoptabili,  la sediul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului de la domiciliu.

”Mă numesc G. și am 10 ani. La vârsta de 1 an am fost încadrată în grad de handicap și am mers să locuiesc într-un serviciu rezidențial pentru copiii ”speciali”. După intervențiile destinate recuperării, am ajuns și eu la nivelul copiilor de vârsta mea.  În anul 2013, am fost diagnosticată cu crize focale de epilepsie, mi s-au efectuat investigații de specialitate într-o clinică de specialitate din Cluj-Napoca și acolo s-a identificat o posibilă cauză a crizelor, reprezentată de un fond alergic (sunt alergică la praf și la animale).

După naștere, am rămas la spital timp de 11 luni, și, din acest motiv, dezvoltarea mea a avut inițial un ritm mai lent. În anul 2011 am fost dată în grija unei doamne  asistent maternal, căreia eu îi spun ”mama”.  Îmi place foarte mult familia asistentului maternal, membrii acesteia mă cresc cu dragoste, sunt atașată de aceștia.

Acum sunt elevă în clasa a IV-a, am rezultate bune la învățătură, îmi fac temele cu regularitate (uneori am nevoie de puțin ajutor).

Sunt o fetiță sociabilă, prietenoasă, comunic și cooperez cu persoane mai puțin cunoscute (deși am nevoie de un anumit interval de acomodare). Îmi place să mi se ofere atenție, simt nevoia de încurajare atunci când mă confrunt cu situații noi. Iubesc jocurile specifice vârstei mele, îmi plac animalele domestice și  păpușile. Mi-a fost explicat termenul ”adopție” și am înțeles că, deși îmi va fi greu să mă mut din familia asistentului maternal, cu ajutorul unor părinți adoptivi  afectuoși, răbdători, empatici, atenți, voi reuși să mă adaptez și voi avea o viață  fericită. ”

Acestea sunt aspectele menționate în profilul public al unui copil greu adoptabil din județul nostru, un copil care, la fel ca toți ceilalți, merită șansa de a crește într-un mediu familial armonios, stabil permanent. 

Adoptând un copil, cu siguranță veți schimba un destin! Puteți începe împreună o poveste frumoasă, plină de sens, împlinire, veselie și seninătate!

2 Iunie este declarată Ziua Națională pentru Adopție, o zi deosebită, în care este  celebrată adopția, această procedură minunată, prin care familiile se formează, se întregesc. Cu această ocazie, adresăm cele mai bune gânduri, urări de sanătate, fericire și multe împliniri pentru toți copiii adoptați, cei care așteaptă să fie adoptați, familiile adoptive precum și pentru toți copiii din județul Bistrița-Năsăud.

 La mulți ani!

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bistrița-Năsăud