Scurtă poveste …

prof. Augustin Rus

   Instalarea, cu tot mai multe caracteristici a toamnei, te îndeamnă parcă să-ți amintești de unele povești auzite în copilărie. Deși au trecut peste șase decenii, mi-a revenit treptat în memorie, o poveste citită de tatăl meu la lumina firavă a lămpii cu petrol, deoarece nu știam încă să citesc. Povestea, este de fapt un basm rusesc, unde se descria pățania unei broaște care a început să fie nemulțumită de viața pe care o ducea într-o baltă, alături de alte surate. La începutul toamnei, când un cârd de rațe sălbatice, în călătoria lor spre ținuturi mai călduroase,  au poposit pe acea baltă, povestind între ele ce bine o să fie în părțile sudice unde sunt bălți cu apă ce nu îngheață, hrană din belșug, etc.  iar broasca auzind acestea, le-a rugat pe rațe să o ducă și pe ea în acele ținuturi. Împreună au ajuns la concluzia că dacă două rațe țin cu ciocul o ramură subțire de salcie, iar broasca se prinde cu gura de ea, o pot duce cu ele. Așa procedează trei zile la rând, dar în a treia zi, la rugămințile broaștei, rațele zboară la o înălțime mai mică, deoarece la înălțime mare, ea simte că amețește. Văzând situația, oamenii se miră și se întreabă a cui o fi fost ideea. Neputându-se abține, broasca deschide gura spunând că a sa a fost ideea, dar în acel timp se desprinde de băț și cade. Norocul ei este că nimerește tot într-o baltă, la marginea unui sat, unde viețuiau și alte broaște. După ce se dezmeticește, le povestește suratelor ei, că ea este numai în trecere pe acolo în drumul spre locurile mai călduroase dinspre sud, unde o duceau rațele sălbatice. Numai că acuma, le-a dat drumul până la primăvară, când o să vină din nou la ea. Dar acestea, crezând că broasca a rămas lată după căderea din aer, n-au mai revenit niciodată.

   Plăcută amintire despre vremurile copilăriei, când mai credeai că și animalele vorbesc între ele, asemănător oamenilor, că fantasticul poate fi ceva real, că ai dori să trăiești și tu asemenea personajelor din basme și povești.

   Din punct de vedere astronomic, toamna a venit, o să treacă și ea,   …   mai trist este că a venit   …   toamna  vieții   …   care nu va mai trece.

 

Comentarii

22/10/21 09:32
Olimpiu Nușfelean

Da, a venit toamne vieții, domnule profesor, și rațele zborurilor înalte nu se mai întorc, să ne ridice cu ele!...
Dar alta e problema mea, exprimată în niște întrebări retorice: oare animalele vorbesc doar în copilăria noastră? Azi, oameni mari fiind, oare nu vedem destule animale vorbind chiar în locuri publice, la tV etc.? Sau, mă rog, oameni vorbind ca animalele!...

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5