Senatorul Deneş: Stop minciunii şi înşelătoriei. Sănătatea noastră alimentară contează!

Ani de-a rândul am tot sperat!... Şi, credeţi-mă, nu sunt singurul. Am sperat că autorităţile cu mai multe sau mai restrânse competenţe şi responsabilităţi în a stopa această periculoasă ofensivă  a comerţului alimentar mincinos împotriva consumatorilor vor fi capabile să facă ceva. Atât DSV, ANPC ori DSP au mai avut firave încercări dar, toate aceste autorităţi invocau confuzii legislative în argumentarea insucceselor şi pasivităţii lor ,  gradul scăzut de educare şi informare al consumatorului român, globalizarea (inclusiv a năravurilor alimentare şi de consum), confuzia fără margini în care a fost adus cumpărătorul român de către campaniile de publicitate care îmbracă în roz şi negrul cel mai sumbru.

           Cu alte cuvinte, era sugerată un fel de complicitate mutuală între producător- comerciant- cumpărător. Mai exact, faptul că un cumpărător neatent şi cu posibilităţi financiare reduse cumpără în general produsele ieftine şi nesănătoase oferite de un comerciant care speculează tocmai oportunităţile de câştig oferite de producător şi cumpărător deopotrivă.

Scandalurile alimentare recente au scos la iveală şi alt aspect al acestei relaţii: minciuna şi lăcomia fără margini ale unor producători şi comercianţi în defavoarea cumpărătorului.

            Putem aprecia că azi comerţul a ajuns un fenomen extrem propunând cumpărătorului situaţii extreme: şuncă fără carne în produs, pate de ficat fără ficat, caşcaval fără brânză, pasta de unt fără unt şi lista acestor anomalii alimentare ar putea continua.

                La adăpostul dreptului producătorului la „Reţeta proprie” şi în lipsa unui control efectiv al acestor reţete, s-a ajuns, cred eu, prea departe. Vă amintiţi de celebrul caz al producătorului de parizer care „scăpase” printre ingredientele reţetei proprii şi „hârtia igienică”, ori, mai de curând, al aceluia care înlocuise carnea cu soia din reţeta produsului  (mult mai ieftină decât carnea şi deci generatoare de profit rapid şi mare). Până şi unor sortimente de apă naturală comercializată în  hypermarketuri nu li se poate confirma sursa,...ce mai?,... lucrurile par scăpate total de sub control în ceea ce priveşte asigurarea siguranţei alimentare a cumpărătorului. De aici, riscuri, teama faţă de consum,...boli, cheltuieli personale şi ale statului român mult prea mari şi ineficiente.

               Toate astea pentru că nişte inşi ascunşi sub etichetele mincinoase ori greu de citit ale produselor lor nu se mai satură din a face bani pe seama cumpărătorilor de bună credinţă,...pentru că, se pare, autorităţile nu duc până la capăt (atunci când o dovedesc!) pedeapsa împotriva faptelor lor ilegale.

               Adesea, o amendă simbolică ori o secţie de producţie închisă temporar se consideră a fi „pedepse” de ajuns.  Nu Domnilor!... Probabil că dacă vinovaţii ar fi acuzaţi de „crimă cu premeditare” şi pedepsiţi pentru asta numărul pericolelor din comerţul alimentar la care suntem supuşi ar scădea.

             Soluţia nu e hotărârea mea sau a altor consumatori de a nu mai consuma alimente mutant sau mezeluri (ca să dau un exemplu!) atâta timp cât fiecare consumator nu umblă cu un laborator mobil de analiză a produsului după el ca să-i analizeze calităţile,...soluţia e pedepsirea aspră a acestui tip de înşelătorie astfel încât încrederea în produse să revină în logica colectivă a consumului alimentar.

             Fiindcă altfel, preţul pe care-l plătim noi şi copiii noştri e imens şi el nu se traduce doar în zerouri ci, esenţial, în calitatea vieţii noastre.