Seri duhovnicești la Beclean, cu pr. conf. univ. dr. Liviu Vidican Manci și Pr. lect. univ. dr. Bogdan Ivanov

La Catedrala "Sfântul Apostol Andrei" din Beclean au bătut, din nou, clopotele. Vremea se-nvolbura a ploaie. În lăcașul de cult, rugăciunea sta să-nceapă. Doar cu o săptămână înainte, în același spațiu, invitatul nostru, pr. conf. univ. dr. Liviu Vidican Manci ne-a vorbit despre "Discernământul duhovnicesc în era inteligenței artificiale". De la bun început, alăturarea acestor termeni ni s-a părut îndrăzneață. Cu acuratețe, au fost supuse atenției noastre următoarele reflecții, pe care le oferim, spre meditație, și cititorilor noștri: inteligența artificială reprezintă "o provocare pentru generațiile tinere, niciodată lumea n-a fost supusă unei asemenea avalanșe informaționale ca astăzi; inteligența artificială este o extraordinară invenție a omului care îi oferă acestuia o părere despre sine exagerat de bună, cu alte cuvinte o iluzie a competenței sale de genul "lasă, că știu eu". Ascult doar de mine pentru că, pe baza inteligenței artificiale, căpătăm răspunsuri rapide, coerente, care ne pun propria pregătire (obținută în timp) sub semnul întrebării. Inteligența artificială aduce cu ea "pericolul de-a ne abandona ei în totalitate, crezând că aceasta ne va rezolva toate problemele." Când " totul în jurul nostru este informație, omul obosește și se epuizează psihic". Aceasta se-ntâmplă pentru că el "a acceptat, fără discernământ, fără dreapta socoteală, atacul informațiilor". Discernământul duhovnicesc sau dreapta socoteală este viabil doar atunci când acesta este legat de Hristos. În ajutorul nostru intervine rugăciunea, care "ne salvează". Primul părinte al nostru este Dumnezeu. Virtutea se cultivă prin rugăciune, post, participare la Sfânta Liturghie.

Postul ne aduce pace, liniște și armonie în familie și în relațiile cu ceilalți. Spovedania este un adevărat "duș duhovnicesc" , ea ne face mai buni, mai frumoși, netulburați, ne face să ne cercetăm mereu pe noi înșine. Dacă nu ne spovedim, nu se depune "praf pe suflet". După care zilele au trecut, una după alta. Revenim la ziua de joi, 2 aprilie a .c.

Pr. lect. univ. dr. Bogdan Ivanov și-a prezentat, într-un stil aparte, lucrarea "Mitropolitul Bartolomeu, reper și model pentru Biserică și lume". Atipicul mitropolit a fost privit, întotdeauna, drept un model. Mama sa, cu două clase primare, i-a spus să se considere un om liber, să privească în sus, către cer, fără nici o reținere. Unde a sădit ceva și-a lăsat câte puțin din sufletul său. Acum 30 de ani a pus piatra de temelie la Catedrala din Beclean. Cu 20 de ani în urmă a pus o nouă piatră de temelie la Mitropolia din Cluj -Napoca. A fost un om chibzuit, calculat  "cu pușcăria făcută". Fundația care îi poartă numele a prins viață acum 18 ani. Faptele bune făcute de aceasta până în zilele de acum îi fac cinste luminosului ierarh. Nu-l preocupa deloc imaginea sa, singura care-l interesa era aceea din Împărăția cerurilor. Spunea adesea: "Decât să fiu consacrat de subalterni, mai bine să fiu desființat de critici. Pe Dumnezeu nu-l vom putea păcăli niciodată". În dialogul cu tinerii nu era atât de important ce le spunea, ci felul cum li se adresa, fiecărei categorii profesionale într-un anumit fel. Simțea din privirile lor ce anume doreau să le spună. A avut o viață chinuită, a fost ierarh și pușcăriaș. A făcut 25 de ani de temniță grea. A predicat în lanțuri. A fost prototipul unui om liber, plin de viață, a făcut mult bine oamenilor. În anul 1947, fiind student la medicină la Cluj, a condus greva studenților și a fost izgonit din oraș. A revenit și a fost hirotonit arhiereu. 11 ani a lucrat la Biblie într-o debara din reședința episcopal , o chilie fără geamuri. Nu a vrut niciodată să cultive ideea că este un om bun cum, uneori, au tendință preoții. De prea multe ori oamenii i-au înșelat așteptările dar și-a păstrat mereu același spirit cavaleresc care  l-a caracterizat. Nu se simțea un om bătrân la cei 82 de ani ai săi . Bogdan Ivanov avea, pe atunci, 25 de ani și era secretarul său de cabinet. Îi plăcea să lucreze cu tinerii, nu putea să fie vorba de corupție la aceștia. Le repeta să nu le fie teamă și să continue să viseze. Ei, între ei, toți erau colegi. Se lucra, zilnic, până la ora 22. La vârsta sa a scris 4 cărți la calculator. Comunica firesc cu oamenii, îi plăcea sportul. Iubea Mănăstirea Nicula. Era alături de oamenii cu personalitate, chiar dacă aveau păreri diferite de-ale lui. Nu suporta obrăznicia. Iubea muzica, nu-și ascundea slăbiciunile. Îi plăceau oamenii inteligenți și cu bun simț. Voia să rămână ancorat în esențial, nu tolera spectacolul, corupția, minciuna, hoția, drumul ocolit, publicitatea, carierismul, lipsa de transparență, RĂUL, în general . "Să ai frică de Dumnezeu" , gândea și repeta cu îndârjire Rugăciunea Sf. Efrem Sirul. Considera că Biserica trebuie să-și aleagă singură păstorii. La întrebarea părintelui protopop Cristian Dragoș: "Cum să ne păstrăm echilibrul acum, în aceste agitate zile pe care le trăim?", Bogdan Ivanov a răspuns : "Când ești în vârful muntelui să nu amețești iar când ești în prăpastie să nu disperi. Pentru că Dumnezeu este mereu cu tine". Bogdan Ivanov a lucrat 8 ani alături de părintele Bartolomeu Anania, mitropolit, până aproape de sfârșitul vieții acestuia și consideră că "Dumnezeu a lucrat prin el și că  i-a fost mereu aproape. Biserica nu trebuie s-o ia pe calea politicii. Trebuie să ai sete de slujire, nu sete de putere. Binele va învinge, trebuie să avem credință în Dumnezeu și să avem grijă de semenii noștri" - iată repere de viață ale marelui OM  Bartolomeu Anania. A fost sincer cu el însuși și cu ceilalți. Nu avea cultul imaginilor. Spunea că "singurul organ creștin din corpul omului este urechea".

Cu mulțumiri pentru prestația avută de invitatul nostru, părintele protopop Cristian Dragoș a încheiat manifestarea religioasă cu invitația adresată tuturor celor prezenți: "Să ne propunem să fim bucurie pentru  cei de lângă noi".