Sever Moldovan, un pictor solar

Pictorul Sever Moldovan este un artist născut şi nu făcut. Ca orice artist adevărat, autentic, şi de aceea misterios, el are, spre deosebire de ceilalţi semeni ai săi, un romantism cosmic, o nostalgie celestă a timpului universal. Este ceea ce criticii de artă ai lumii numesc sentimentul metafizic, dincolo de fizică, al artistului. El, artistul, o sintagmă şi ea impresvizibilă şi neexplicată îndeajuns, deşi suntem în Mileniul 3 de civilizaţie cosmică umană. Şi, totuşi...
Este artistul, un colecţionar de informaţii şi imagini, teoretizate, lirizate, pictate, desenate, sculptate, filozofate, scenografiate, teatralizate, televizate, holografiate 3 D ori computerizate cu cipuri, toate nu sunt decât forme de creare a realităţilor ştiinţelor complexităţii cosmice. Creatorul, artistul, filozof, om de ştiinţă, sculptor, pictor, inginer, poet, regizor, cântăreţ liric, toţi asemenea creatorului celest sau creatorilor – zei celeşti, sau a unor civilizaţii extraterestre, nonterestre, transmite, prin ştiinţa timpului, metafizică, un mesaj cu informaţii, emoţional şi raţional către generaţiile Star-Trek ale viitorului oricărei civilizaţii galactice tinere în procesul de evoluţie şi educaţie cosmică. Am simţit nevoia de a face această paranteză de idei de Mileniu 3-4 spre a înţelege şi ceilalţi semeni, reproducători şi nu creatori, de responsabilităţile universale, celeste ale artistului din orice spaţiu şi timp din multivers. Acestea fiind spune, cine este artistul Sever Moldovan?
În această viaţă el s-a născut şi a văzut lumina acestei lumi cvadrimensionale în anul 1958, în localitatea Telciu din judeţul Bistriţa-Năsăud. În perioada 1973-1977 urmează cursurile Liceului de Arte Platice din Cluj-Napoca, între anii 1978-1983 Facultatea de Construcţii din acelaşi oraş, iar apoi cursurile Universităţii de Artă şi Design din Cluj-Napoca, specialitatea Pedagogie Arte Plastice şi Decorative.
Sever Moldovan, care lucrează la Serviciul Monumente din cadrul Primăriei Bistriţa , este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, deci un artist profesionist. Noi credem şi scriem că tablorile lui Sever Moldovan au suflet.
A avut până în prezent 10 expoziţii personale: 1988, 2001, 2002 – Galeria din Piaţa Mică, Bistriţa, 2000 – Bistriţa, Galeria Inspectoratului Judeţean pentru Cultură BN, 1989 – Cluj-Napoca – Foaierul Teatrului Naţional, 1996 – Bistriţa – Galeria Piaţa Mică, 1996 – Cluj-Napoca – Galeria din „Bastionul Croitorilor”, 1996 – Iaşi – Galeria de Artă din Palatul Culturii, 2016 – Bistriţa – Galeria UAP Arcade 24.
A participat la expoziţii de grup în: Constanţa, Reşiţa, Cluj-Napoca, Hunedoara, Zalău, Alba Iulia, Bistriţa, Târgu Mureş, Budapesta-Ungaria, Chişinău – Republica Moldova, Bucureşti, Deva, Iaşi, Bârlad, a participat la tabere de creaţie plastică şi documentare din Topliţa, Medgidia, Cinis – Hunedoara, Martinia – Alba Iulia, Râmeţi – Alba Iulia, Petroşani, Colibiţa şi Şintereag – Bistriţa-Năsăud, Tihuţa-Colibiţa – BN, iar ca activitate curatorială putem consemna, în 1997, expoziţia de grup a artiştilor plastici din Iaşi şi în 1998 – expoziţia artiştilor plastici din Hunedoara. Cam acesta este, în mare, biografia artistică a pictorului bistriţean Sever Moldovan.
În 2016, cu prilejul expoziţiei de pictură şi desen, la Galeriile UAP Arcade 24 din Bistriţa, în cadrul Marelui Târg al Bistriţei, Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Bistriţa-Năsăud, cu sprijinul Consiliului Local Bistriţa, a Primăriei municipiului Bistriţa, a Centrului Cultural Municipal „G. Coşbuc” Bistriţa, a Consiliului Judeţean BN şi a Centrului Judeţean pentru Cultură BN, i-au realizat, la Editura Nosa Nostra, un album de artă cuprinzând o parte din valoroasele sale tablouri – pictură şi desene - reprezentând imagini din burgul transilvan – Bistriţa – Poarta Transilvaniei şi Oraşul Imnului Naţional, Biserica Evanghelică, pasaje, Piaţa Centrală, străzi stransilvane, Sugălete, ş.a.m.d.
În textul prefaţă al criticului de artă bistriţean Oliv Mircea remarcăm rândurile din care cităm: „Sever Moldovan înţelege cu o inteligentă acurateţe că după cum sufletul omului îşi are cotloanele sale ascunse, tot aşa şi oraşul are coridoarele lui tainice. În tainiţele nu întotdeauna luminate şi reci, cel ce caută încearcă un simţământ tulbure care îi stinge glasul şi îi uimeşte privirea, el simte împreunarea forţei cu tenebrele. Ne aflăm în sălaşul lespezilor de piatră în care o tăcere posacă şi îndesată umple spaţii boltite în care ecourile deşarte ale lumii de afară cu hărmălaia ei ca o lume a primilor mucenici care este croită din taine, spaime şi angoase. În ruina unor ruguri nedrepte şi seci, poţi descoperi o sumedenie de pilaştri urieşeşti din care unii sunt îngemănaţi, ridicaţi pe temelii late, tăiate pieziş. Formele aspre şi fruste ale căror eleganţă şi claritate zveltă au fost delăsate în favoarea cenuşii, a voinţei nocturne a pietrei arse, a rugului învârtoşat prin crăpăturile căruia abia zăreşti ici-colo petice de cer”...
...”Oraşul plin de repere ale artei ogivale a devenit în timp refugiu primitor al fericirilor şi nefericirilor. Nu e nimic mai laic decât această etalare publică de repere, nimic mai original şi mai uman decât bogăţia de imagini vii care i se oferă spectatorului, nimic mai emoţionant decât ritualurile vieţii cotidiene ale gusturilor, idealurilor şi năravurilor contemporanilor şi străbunilor noştri, nimic mai viu, liber, animat, pitoresc şi uneori alandala, mai demn de interes şi mai emoţionant decât multiplele mărturii ale vieţii de fiecare zi care compun împreună habitatul nostru”... Tablourile sale cântă. Pictorul Sever Moldovan este, dacă îmi este permisă comparaţia, cu chansonetist romantic, întârziat, folosind drept instrumente artistice penelul şi cultorile lunii, ale luminii divine – puternic, adevărat, emoţionant şi celest. Un pictor-trubadur al oraşului.
Tablourile sale citadine, peisajele sale urbane, înglobează în ele timp, sunt nişte sticle colorate umplute cu mesaj, informaţii, ştiinţe pictate, aşezate raţional cu iubire cristică pe valorile oceanului timpului pentru generaţiile viitorului, în numele nemuririi omului, a luminii şi adevărului.