Pictorul Miron Duca, omagiat la revista ,,Vatra veche”

Numărul 5 pe 2019 al lunarului de cultură târgmureșan ,,Vatra veche” este dedicat pictorului Miron Duca, de la a cărui trecere la cele veșnice s-a împlinit recent un an. Redactorul șef Nicolae Băciuț ilustrează revista cu reproduceri după lucrările pictorului bistrițean, laureat al premiului Uniunii Artiștilor Plastici din România în anul 1981. Pe prima copertă, cititorul se poate delecta cu o excelentă reproducere după lucrarea peisaj, iar pe contra copertă sunt nu mai puțin de patru reproduceri după unele dintre cele mai cunoscute lucrări semnate de Miron Duca. Șirul reproducerilor continuă în paginile următoare cu imagini alb- negru ale unor lucrări non-figurative recognoscibile de către cunoscători.
Pictorul este omagiat și prin interviul ,,Strigătul culorilor”, realizat de scriitorul și artistul plastic Gheorghe Mizgan cu Rodica Duca, soția artistului. Pe suprafața a două pagini se face un portret profesional al artistului sărbătorit și unul de suflet, compus din confesiunile celei care i-a fost alături aproape patru decenii. Aflăm că tânărul artist a fost pasionat la început de poezie, îndreptându-se apoi spre pictură, căreia i s-a consacrat, urmând un liceu de specialitate și Institutul de Artă ,,I. Andreescu” din Cluj-Napoca.
Răspunsurile la întrebările foarte bune ale scriitorului Gheorghe Mizgan sunt pe măsură, relevante pentru o carieră de excepție, despre care aflăm că:,,Prima expoziție personală a pmictorului Miron Duca a avut loc la Galeria revistei Tribuna din Cluj-Napoca era încă student mai târziu evoca adeseori această expoziție de care era mulțumit și despre care afirma că a constituit veritabilul lui început în demersul căutărilor în pictura contemporana.”
Privitor la modul de lucru, la felul cum se raporta la pasiunea sa artistul, Rodica Duca spune:
,,Școala cea mai înaltă pe care Miron Duca frecventat o a fost propria lui bibliotecă, atelierul care îți dezvăluie tot timpul căile pe care trebuie să înaintezi, muzeele, revistele de artă, discuțiile cu colegii. Inteligența lui artistică ieșea la iveală și era ușor de observat.”
Revista ne descoperă fațete ale unui pictor cu o posteritate în care statura artistului crește ca umbrele la apusul soarelui.