Şezătoare la Mărişelu

În zilele noastre, când societatea fierbe de neajunsuri şi disperare, puţine sunt satisfacţiile şi rare momentele frumoase pe care le primim de la concitadini.

Lucrurile zămislite cu pricepere sunt făcute să dăinuie. Constatăm cu toţii că obiceiurile şi tradiţiile moştenite de-a lungul vremurilor de la strămoşii noştri inspiră linişte şi armonie şi au pus bazele unei culturi şi civilizaţii remarcabile. Părintele paroh Poptean Aurelian de la Mărişelu, ajutat de primarul Toma Someşan şi viceprimarul Iuliu Ognean, precum şi cu largul concurs al cadrelor didactice din comună şi nu numai, a reînviat vremurile în care, odinioară, înaintaşii noştri nu era captivii televizorului ori a calculatorului. Socializau şi comunicau în mod autentic, natural, decent, în mod civilizat.

Ca un omagiu şi cu recunoştinţă, părintele Poptean Aurelian a reuşit să agite comunitatea, să scoată la suprafaţă costume populare de o rară frumuseţe, vechi de peste o sută de ani. Având convingerea că este de datoria sa, i-a reunit pe cei vârstnici cu cei tineri pentru ca amintirile vremurilor apuse să prindă contur, viaţă şi să atingă ca un balsam o parte sensibilă a sufletului nostru.

La şezători, ţăranii, mai ales femeile, se întâlneau nu doar pentru a se ajuta reciproc în diverse activităţi de lucru manual, ci şi pentru a povesti, pentru a cânta, pentru a-şi alege ursitul căci la încheiere, un cercetaş, ori un fluieraş cânta. Băiaţi şi fete, bărbaţi şi femei jucau cu pasiune, la un pahar şi voia bună îi dispunea pe toţi.

Astfel, casa care a fost gazda unde s-a desfăşurat, pe 13 februarie, „Şezătoarea” din Mărişelu, aparţine Letiţiei Pui şi are o vechime de peste o sută de ani. Alături de preoteasa Susana Veronica Poptean, în rolul gazdei a participat, într-un scenariu de o rară frumuseţe autentică, educatoarea Ileana Morar. Scenariul şi regia, alcătuite de preotul comunei, fără a face nici cel mai mic rabat de la obiceiuri străvechi şi respectând întocmai limbajul arhaic şi tradiţiile locuitorilor, bogăţia şi coloritul costumelor m-au transpus în timpuri apuse şi m-au făcut să-mi doresc să fi trăit cu un secol în urmă. Veselia şi buna dispoziţie, datinile şi obiceiurile strămoşeşti desfăşurate în cadrul şezătorii au fost însoţite de muzica instrumentiştilor Virgil Mureşan – profesor pensionar, la vioară şi Vasile Nicoară la fluier. Glumele şi buna dispoziţie au aparţinut povestitorului Iacob Mălai. Şezătoarea de la Mărişelu ne-a prezentat o întreagă varietate şi bogăţie de artă populară, din nevoia de permanentizare, de promovare a creaţiei folclorice transmise din generaţie în generaţie. Părintele paroh Poptean Aurelian a simţit nevoia de a dezvolta mişcarea artistică de amatori din necesitatea valorificării creaţiei folclorice în care interpreţii să aibă conştiinţa artistică a actului transpus scenic, a obiceiurilor moştenite de la străbuni, acţiuni apărute în popor ca o manifestare a spiritualităţii, în imagini artistice specifice legate direct de cele mai importante momente din viaţa oamenilor.

Valorile tradiţionale s-au transmis spontan, neaşteptat şi au rămas nealterate în cadrul civilizaţiei moderne. Dansurile bătrâneşti ”Rara” şi „Învârtita” au adus un plus de valoare „Şezătorii” de la Mărişelu. Eforturile cetăţenilor de a păstra originalul şi a-l feri de kitsch au fost remarcabile.

Obiceiurile şi tradiţiile populare, muzica şi dansul costumaţia, vor uimi publicul larg care sper să aibă parte de bucuria spirituală ce ne-a fost oferită de către părintele paroh al Mărişelului, care a avut ingenioasa idee de a reuni prin împletirea cuvântărilor din biserică şi cea de scenarist şi regizor, parfumul şi frumuseţea naturală a folclorului românesc care impune prin candoare şi puritate.

Meritul mare este al anonimului dispărut în negura vremurilor căci românul a fost creat de Dumnezeu să fie artist. Avem un folclor admirabil şi nu pot să nu-i felicit pe toţi locuitorii Mărişelului implicaţi în acţiuni ce presupun voinţă, timp, talent, muncă cu atâta spirit de răspundere şi grijă pentru a se feri de eroarea de a altera, ori de a stâlci realitatea folclorului autentic.

„Şezătoarea” desfăşurată la Mărişelu înseamnă începutul unui sfârşit, armonia frumosului românesc, o piatră nestemată, posibilitatea de a dezvolta şi cerceta folclorul românesc, propagarea lui şi o sarcină în plus pentru cei ce îl îndrăgesc.

Rolul de mentor artistic, puterea de evaluare şi selecţie a valorilor folclorice, de a dezvolta principii şi de a aplica reguli, precum şi preocuparea de a găsi şi de a publica, de a pune în circulaţie, de a evidenţia tradiţii şi obiceiuri autentice aparţine părintelui Poptean Aurelian, ajutat de întreaga comunitate, în care trăieşte şi-şi desfăşoară activitatea. Aduc felicitările mele nepreţuite pentru talentul, priceperea şi înţelegerea, generozitatea şi susţinerea în proiectele creative celor din Mărişelu, care veghează la păstrarea şi valorificarea obiceiurilor şi tradiţiilor pentru promovarea valorilor artistice ale culturii noastre populare.