SIMFONIILE BISTRIŢENE

VIRGIL ŞERBU CISTEIANU

De mai bine de jumătate de deceniu, decând am stabilit conexiunea Asociaţie culturale ,,Gând Românesc, Gând European” şi a revistei lunare de cultură, ştiinţă şi artă ,,Gând Românesc” de la Alba Iulia cu Centrul Cultural Municipal ,,George Cpşbuc” şi revista de cultură ,,Conexiuni” din Bistriţa, am participat la cele mai elevate simfonii ale culturii româneşti. Şi dacă am dat acestor scurte însemnări titlul de mai sus, am făcut-o pentru că, la fiecare manifestare, fie ea de folclor, teatru, operă, corală, de literatură etc. am avut momente simpatetice deosebite.
Simfoniile bistriţene începute timid, au avut nevoie de un ,,compozitor” să le pună pe portativul înaltei note a diapazonului: LA MAJOR. Apoi, de un dirijor şi bineînţeles de ,,interpreţi”. Ei, bine! Compozitorul şi dirijorul a fost găsit în persoana eminentului profesor dr. Dorel Cosma, iar interpreţii în admirabilul colectiv al Centrului cultural bistriţean, care an de an au ,,vornicit” aceste manifestări cu gust, inteligent, cu multă prietenie şi o amabilitate de invidiat. Fiecărui participant venit din alte judeţe ale ţării sau din alte ţări, i s-a acordat atenţia cuvenită prin care s-a scos în evidenţă omenia oamenilor locului. Datorită lor, faima culturii bistriţene şi implicit a culturii româneşti, a trecut de mult graniţele României, ajungând să fie cunoscută peste mări şi ţări. Nu ştiu câte judeţe din ţara noastră se pot lăuda cu prezenţa în viaţa lor culturală cu atâtea ţări cum o poate face municipiul Bistriţa, An de an, la Festivalul Internaţional de Folclor ,,Nunta Zamfirei”, aduce Ansamblurile folclorice din numeroase ţării ale lumii, fiecare în cadrul spectacolelor etalându-şi comorile folclorice, datinile, obiceiurile şi porturile populare. An de an, comoara folclorului românesc este dus de ,,ambasadorii” Ansamblului artistic, ,,Cununa de pe Someş” de la Bistriţa în numeroase ţării ale lumii întrorcându-se acasă cu laurii succesului binemertitaţi.
Şi în acest an, am participat la o nouă ,,rundă” a Fesivalului Internaţional de Teatru şi Literatură, prilejuită de aniversarean a 130 de ani de la naşterea celui mai mare prozator şi dramaturg român Liviu Rebreanu, acest Eminescu al prozeiromâneşti, cum la numit exegetul operei sale Niculae Gheran şi a 10 ani de la apariţia primului număr a reputatei reviste de cultură ,,Conexiuni”. Un nou prilej prin care, organizatorii în frunte cu ,,vornicul” lor prof. dr. Dorel Cosma au făcut dovada calităţiilor menegeriale de care dispun. Participanţii, numeroşi scriitori şi oameni de cultură din mai multe judeţe ale ţării, Alba, Baia Mare, Cluj, Hunedoara, Satru Mare, Sibiu etc, având oaspeţi, scriitori şi oameni de cultură din China, Franţa,. Israel etc, care şi-au prezentat creaţiile lor, revistele pe care le editează, editurile. În cadrul discuţiilor care au avut loc, zilnic, la Galeriile de artă ,,Casa cu Lei” din Bistriţa, sentimentele particulare s-au transformat în reguli generale, în puncte de vedere acceptate de toată lumea. Cu acest prilej am constatat că chiar dacă nu există un Cod literar, s-a format o jurisprudenţă literară, ştim că anumite judecăţi despre operele literarte ale trecutului, au puterea obişnuinţei, că se produce în critica literară din zilele noastre, un fel de judecată a morţilor, care încearcă să reacorde gloria unor mari scriitori români, care le-a fost acordată odată de marii noştri înaintaşi, sau să o refuze unora din cei dispăruţi.Şi a fost dat aicea exemplul marelui poet George Coşbuc născut pe mirificile plaiuri bistriţene despre care astăzi, muţi elevi şi studenţi n-au auzit! Ca să nu mai vorbim de un Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Alexandru Vlahuţă, Ştefan Octavian Iosif sau chiar de contemporanii noştri Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Gheorghe Pituţ, Cezar Baltag ca să-i amintim doar pe aceştia. Pot afirma, pe baza discuţiilor purtate de-a lungul celor trei zile de dezbateri că, în materie literară judecata singură, asupra unor opere literare nu întemeiază nimic. Judecata este o determinare a raţiunii, şi nu raţiunea apreciază operele literare, ci o stare particulară a sensibilităţii, care se numeşte gust.
Pentru că viaţa estetică a unei opere literare nu trebuie lăsată pradă anarhiei individuale fiindcă ea comportă curente comune de gust ce pot reuni generaţii foarte îndepărtate al căror prototip complet este ceea ce s-ar putea numi marea arteră sau marea magistrală a gustului. Desigur o asemenea idee pare o himeră.
Un moment culminant al zilelor petrecute la Bistriţa au fost şi serile de teatru, în cadrul cărora actori de la Teatrul Naţional din Bucureşti cu două trupe, Teatrele din Galaţi şi Baia Mare au prezentat spectacole de neuitat. De asemenea, a fost prezentă formaţia de suflători din localitatea Voiron-Franţa.
Desigur, toate aceste manifestări zilnice, s-au desfăşurat în prezenţa unui public numeros, fiecare seară sala de spectacole a fost arhiplină. Despre acest public vreau să spun că a dovedit multă inteligenţă. Am întâlnit aici un plublic stilat, cu gust, ceea ce demonstrează nu numai dragostea pentru teatru ce presupune cultură, ceea ce l-a apropiat de artă. Pentru că de la primele manifestări organizate la Bistriţa, în urmă cu douăzeci şi cinci de ani. acest public s-a cultivat, şi-a rafinat gustul. Dar trebuie să specific că acest gust căpătat de spectatorii bistriţeni s-a transformat în înţelegere critică a interpretărilor artistice ale unor roluri din piesele de teatru şi atunci când simte ecoul pozitiv al piesei interpretate, în timpul spectacolului aplaudă frenetic pe artişti.
Cu siguranţă, în următorii ani, la Bistriţa se vor crea alte şi alte simfonii culturale, ridicate tot mai sus, către culmea perfecţiunii.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5