Slugile grăjdarului şi popcornul

Când saltimbancul de la Curte ajunge rege, vai de mama regilor. Când nesimţitul şi tupeistul fără elementarul bun simţ ajunge să muşte din mărul putred al civilizaţiei, se cheamă neputinţa celor din jurul lui de-al putea educa. Când ăia care nu au citit în viaţa lor o carte, una cât de uşoră, se duc la film şi confundă un centru cultural cu un grajd, iar ei par să fie slugile grăjdarului, atunci, respectiva societate are probleme cât se poate de serioase. Nu ei, slugile grăjdarului au probleme, ci, societatea asta manipulată, săraca moral dar şi financiar, una în care reperele morale sunt doar vorbe goale.

Degeaba le spuneţi că sunt nesimţiţi, că nu au nimic în comun cu Vestul ăla de care au tot făcut atâta caz, că ei nu înţeleg absolut, ei sunt analfabeţii funţionali, cei care nu au nici elementara şcoală făcută la cursuri regulate şi, nici cei şapte ani de acasă. Fără ăştia, geaba mergi la şcoală, acolo, profesorii nu trebuie să te înveţe să te speli, să vorbeşti frumos şi respectuos sau să păstrezi curăţeni, să nu fii mitocan şi gheolban, asta pe limbajul lor, toate astea se învaţă acasă, la mama şi la tata.

La mama şi la tata. Doar că în aceşti ultimi ani, peste 20 la număr, ne-am pierdut părinţii, ăia spirtuali, iar rezultatele, primele, sunt cele ale unor cocini în care preferăm să trăim, să trăim ca nişte slugi nespălate ale grăjdarului.

Viaţa nu e un cinema, iar cocina prădată, vorba lui Teodor Scorţescu, nu e salon sau laborator, nici farmacie nu e. Nu e nimic, doar o cocină, pentru că un spaţiu în care mănânci precum la troacă, nu poate fi decât un loc în care  nici măcar „Amintirile, poveştile şi povestirile” lui Ion Creangă nu mai au loc, dar cum slugile gărjdarului nici pe astea nu le-au citit...

 Mă gândeam să spun că la ce bun să faci spaţii culturale dacă ele vor fi, până la urmă, invadate de păduchi... Am spus-o şi închei aşa: Curăţenia nu e un moft, e o dovadă de grijă şi iubire!