Solida grindă de Hordou

Cu decenii în urmă, frecventam, relativi boemi,
Casa de creație scriptoriană de la Valea Vinului, în contexte de re-uniuni colocviale. Lucian Valea, Mihai Ursachi, Cezar İvănescu și alți comilitoni îmi vorbiseră la superlativ despre aceste ținuturi aproape mitologice, care ne îmbiau la drum exotic.
Ca muzeograf literar, între altele, nu puteam să ratez vizite în spații spirituale incitante. Astfel am ajuns să pătrund și în casa preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc, monument istoric restaurat în 1954, an în care mă născuse, mai spre est moldav, mama mea Elisabeta, preoteasă ortodoxă, tulburată de sovietizarea noastră postbelică.
Pătrunzând în spațiul sacru al muzeului coșbucian, mi-au revenit în memorie secvențe din copilăria noastră, a celor trei fii rustici, adunați de părinți, la gura sobei, în iernile ateizate, ceapizate, marxizate. Versurile, cântecele, colindele mai puțin oficiale, ne țineau departe de siberiile amenințătoare.
×××
O ploaie văratică începu să tropăie, poetic, pe acoperișul de șindrilă transilvană, amintindu-mi de Bojdeuca - muzeu, de casa memorială ,,Ion Creangă», inaugurată în Iașii unioniști 1918.
×××
George Coșbuc, în totul lui spiritual și civic, îmi pare astăzi o grindă solidă a Casei Poeziei și Presei naționale, în companie cu amicii profunzi, junimiștii Slavici (nașul lui literar) și Caragiale. Iar Biblioteca Județeană care îi poartă numele este instituția națională prestigioasă și prodigioasă, cu echipa animată exemplar de preotul - poet - manager cultural Ioan Pintea, inefabil confrate coșbucian.