SPECTATOR LA „NUNTA ZAMFIREI”

Scriitorul Virgil Şerbu Cisteianu, directorul publicaţiei „Gând românesc” din Alba Iulia, invitat fiind de către prof. dr. Dorel Cosma, (socrul mic al Zamfirei), la Festivalul Concurs „Nunta Zamfirei” a folosit scurta perioadă cât a fost oaspetele judeţului lui George Coşbuc şi Liviu Rebreanu pentru a vizita locuri şi oameni de pe mirificele locuri ale Someşului Mare, Sălăuţei şi văii Ţibleşului. Fiindcă este un pasionat călător, conştient de faptul că: „Există o artă a călătoriilor, cum există o artă a tăcerii sau a comunicării” ale cărei norme nescrise le-a aplicat în călătoriile făcute „peste mări şi ţări” din „trei continente”, nu s-a mulţumit să admire pe noua Zamfiră şi pe numeroşii să-i peţitori, din peste zece ţări, ci a plecat spre acele sfinte locuri legate de marile spirite care au făcut să vorbească o ţară şi o lume despre ele.

Încă de la primul contact cu judeţul Bistriţa-Năsăud, „nuntaşul” la Nunta Zamfirei este întâmpinat „de sate şi oraşe care te transferă în literatura românească”, cum este Becleanul în care s-a născut Ludovica Diugan, cea care unindu-şi viaţa şi destinul cu tânărul Vasile Rebreanu din Chiuza a dat naştere, la 27 noiembrie 1887, în Târlişua, primului lor născut, din şirul de 14, Liviu Vasile, cel care va deveni în timp ctitorul romanului românesc modern. La Reteag, dă peste Casa memorială în care s-a născut Ioan Pop-Reteganul, pasionatul culegător de folclor, şi „care ne-a încântat copilăria cu minunatele sale basme”. Despre burgul medieval, ieşit din amorţeala ancestrală după 1968, când a devenit capitala judeţului, găseşte puncte comune cu Alba Iulia prin fratele poetului naţional, Matei Eminescu, înmormântat la Bistriţa, a cărui soţie era originară din judeţul Alba.

Ca să nu-şi uite calitatea de „nuntaş” , Virgil Şerbu Cisteianu prezintă, în vreo patru pagini, participanţii din cele 11 ţări câte au fost prezente, cu ansamblurile lor, în perioada 29 iulie – 1 august 2010, la ediţia din acel an a Festivalului „Nunta Zamfirei”. De fapt, cele scrise până aici în cartea care a împrumutat numele măreţului spectacol, sunt un fel de „ramă” pentru tabloul de ansamblu ce urmează în următoare 125 de pagini. Împreună cu scriitorul şi jurnalistul Menuţ Maximinian, cel care „este oricând pregătit să ducă de unul singur munca dintr-un jurnal cotidian” va vizita mai multe obiective turistice printre care Casele memoriale „George Coşbuc” de la Hordou şi Prislop-Năsăud, precum şi Muzeul „Cuibul visurilor” de la Maieru.

Pe traseu, înainte de a ajunge la Năsăud, oraşul celor mai vechi şcoli din Transilvania, evident după cele de la Blaj, călătorul trece prin fosta localitate săsească Dumitra, unde află despre „Turnul slăninilor”. Admirând locurile din jur, ce-i imaginau „aspecte din opera lui Rebreanu”, scriitorului îi vin în minte relaţiile familiei Rebreanu cu localităţi din judeţul Alba, Liviu Rebreanu având o fină la Saracsău, fiica scriitorului Valeriu Bora.

De aici în acolo cartea scriitorului Virgil Şerbu Cisteianu are tot mai mult aspectul unui mic tratat de istorie literară. Casa Memorială „Liviu Rebreanu” îl face să pătrundă în lumea romanului „Ion”, inspirat din aceste locuri, fiindcă de la Prislop a izvorât farmecul, tainele, care au dat atâta viaţă personajelor din romanul Ion” , este „satul lui Ion Pop Glanetaşul şi al soţiei sale, Ana (…) al Floricăi, al lui Vasile Baciu, tatăl Anei, George Bulbuc, Zenobia, oloaga Zavista şi Simion Lungu, al familiei Herdelea şi al preotului Belciug”. Şi urmează o întreagă exegeză despre roman şi despre muzeu. La Năsăud, unde vizitează Muzeul Grăniceresc, îi întâlnesc pe Ioan Seni şi pe Dr. Traian Dascăl, doi stâlpi ai culturii năsăudene şi nu numai.

Grupul la care se adaugă Ion Seni poposeşte, pentru un scurt moment de reculegere, la mormântul doamnei cântecului năsăudean, Valeria Peter Predescu, înainte de a ajunge „Acasă la George Coşbuc”. Pe măsură ce se apropia de locul ţintă, scriitorul se minuna de tot ce vedea, precum odinioară Dinicu Golescu în cursul călătoriei sale prin Europa Apuseană. Fredonând romanţe create de Coşbuc, gândurile călătorului îi „zburau departe…în istorie. George Coşbuc este legat de judeţul Alba prin prietenia cu Grigore Sima al lui Ioan, de pe vremea când erau colegi la revista „Tribuna”, care apărea la Sibiu, patronată de Ioan Slavici, la care mai colaborau, printre alţii, Silvestru Moldovan şi I.T. Mera. Dar Coşbuc s-a avut bine şi cu sculptorul Cornel Medrea din Sebeş, cel care i-a făcut bustul pentru Casa Memorială”. Neapărat, „Coşbuc a avut legături cu Blajul”. Şi alte informaţii de istorie literară. Apoi oaspetele nostru a „plecat de la Hordou-Coşbuc cu satisfacţia unui om care şi-a realizat o dorinţă mai veche, fredonând melodia pe versurile poetului din Numai una. Cu melodii în gând s-a apropiat de satul lui Coşbuc şi cu melodii în când l-a părăsit. Talentatul scriitor şi istoric literar Virgil Şerbu Cisteianu a sesizat ceea ce George Coşbuc are mai important. Calitatea de poet atât de popular şi de îndrăgit încât poeziile sale, devenite „şlagăre populare”, se cântă şi în prezent pe la petrecerile românilor, fără ca toţi „cântăreţii” să cunoască autorul versurilor.

După ce vizitează, la Salva, casa celor două meştere şi cântăreţe populare, Genuca şi Alina Ceuca, grupul celor trei se îndreaptă spre „Cuibul visurilor”, unde-i întâmpină profesorul şi omul de litere „Sever Ursa, care ar fi putut avea alte destine, a renunţat la o carieră universitară pentru a se ocupa de Casa memorială şi de „Cuibul visurilor”.Vizita la Maieru l-a impresionat atât de mult, încât a trimis măierenilor o scrisoare care se încheie cu următorul gând: „Poate mă voi reîntoarce vreodată. Vă rog să socotiţi aceste rânduri mulţumirea mea caldă pentru că am străbătut uliţele satului vostru, mulţumire care vine de la un „fecior” născut într-un alt sat mioritic, de pe valea Târnavei Unite – Cisteiu”.

Cartea scriitorului Virgil Şerbu Cisteianu s-ar fi putut încheia aici, dacă n-ar preţui, în aceeaşi măsură, scriitorii bistriţeni contemporani cu locurile în care ei trăiesc. Despre prof, dr. Dorel Cosma afirmă că: „Este şi director al Centrului Cultural Municipal din Bistriţa. Prin activitatea şi iniţiativele sale a transformat Casa de Cultură „George Coşbuc” într-un veritabil Centru Cultural. Profesorul Dorel Cosma a desfăşurat şi o susţinută activitate ştiinţifică materializată în publicare de cărţi, studii şi articole”.

După două însemnări de călătorie, cu misiuni artistice, în Regatul Unit şi Izrael, precum şi un grupaj de versuri originale, care ne fac să descoperim o altă dimensiune spirituală a scriitorului Virgil Şerbu Cisteianu, evocă câţiva scriitori bistriţeni şi năsăudeni. Primul evocat este Sever Ursa: „Când rosteşti numele Sever Ursa, rosteşti numele familiei Rebreanu, de la tatăl Vasile, până la nepoata Puia Liviu Rebreanu, al cărui fin este, într-atât de adânc s-a cufundat în cercetarea operei rebreniene”. Scriitorul şi jurnalistul Menuţ Maximinian are o carte de vizită bogată: „Şef departament Cultural la cotidianul „Răsunetul”, membru al Uniunii Ziariştilor profesionişti, al Societăţii Scriitorilor Bistriţeni Conexiuni, al Ligii Scriitorilor din România, al Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud. Este redactor la radio Renaşterea şi colaborează la ziarul „Realitatea”, revistele „EuRoCom” şi „VIP” din Bucureşti, „Agerro” – Stuttgart, „Romanian tribune” – Chicago , „Revista ilustrată”, „Conexiuni”, „Studii şi cercetări etnoculturale”, „Litera Nordului”, „Vatra veche”, „Gând românesc” şi la Mişcarea literară”. Este autor a zece cărţii etc, etc…

Citind cele două cărţi de poezie ale „poetei cu o casă de cuvinte”, Elena M. Cîmpan, scriitorul a constatat „prezenţa unui lirism cu substanţialitate, care poate unifica gândul cu simţirea. Lecturarea poemelor cuprinse în cele două volume (Dulcele meu amar şi Poezia noastră cea de toate zilele n. n.) îi oferă cititorului un prilej de reconfortare sau de echilibru interior, prin claritate şi armonie”, ceea ce nu este un lucru puţin.

Virginia Brănescu este o scriitoare: „Cu o paletă largă în domeniul scrisului: poetă, epigramistă, cronicar literar, prozator şi artist plastic (…), câştigătoare a numeroase premii în domeniul literaturii şi artei se înscrie printre oamenii de cultură de primă mărime a municipiului de pe Bistriţa”. A creat două volume de versuri: Clipa şi Rezonanţe acute.

Leşanca, Veronica Oşorheianu, stabilită la Alba Iulia, este o scriitoare prolifică, apreciată de critica literară şi titulară a numeroase premii şi menţiuni. A publicat şase cărţi şi numeroase studii. O interesantă povestire din volumul „Nunta Zamfirei” intitulată „Undeva, un Crăciun fără colinde” dă nota talentului acestei slujitoare a condeiului.

Citind cartea scriitorului Virgil Şerbu Cisteianu constat cât de precis l-a calificat Ironim Munteanu când l-a numit „Pelerin al absolutului” sau Maria Diana Popescu, care l-a considerat „Explorator al filosofiei existenţiale”.

Ioan LĂPUŞNEANU