Nunta Zamfirei, în carte

Scriitorul Virgil Şerbu Cisteianu, directorul Revistei “Gând românesc” şi a Cenaclului cu acelaşi nume din Alba Iulia, a participat, la invitaţia prof. dr. Dorel Cosma, la Festivalul Internaţional de Folclor “Nunta Zamfirei”, ediţia 2010. De aici, scriitorul din capitala Marii Uniri, s-a dus cu cele mai frumoase amintiri, care au fost oglindite în paginile volumului „Nunta Zamfirei”, apărut de curând la Editura Gens Latina. În această carte descoperim arta călătoriilor, spectacolul culturii, începând cu legătura dintre Bistriţa şi Alba Iulia, din timpuri străvechi. Despre Nunta „naşului” Dorel Cosma, scriitorul spune că este un fenomen original de o mare diversitate spirituală, care poate schimba numele României în renume. Fiecare ţară este prezentă cu fotografii şi cu o prezentare, astfel încât cartea poate fi o adevărată carte de vizită pentru festival.

O zi din vizita scriitorului a fost dedicată Ţării Năsăudului. Cu emoţii în suflet, a trecut Dealul Târgului, Cisteianu fiind impresionat de legenda Turnului Slăninilor din Dumitra. Împreună, la Prislop, am poposit la casa marelui romancier Liviu Rebreanu. Casa ţărănească specifică zonei, ridicată în anul 1957 cu sprijinul localnicilor şi contribuţia soţiei şi fiicei scriitorului Liviu Rebreanu, a fost reconstituită pe locul casei părinteşti din Prislop, a scriitorului. Gazdă ne-a fost Valer Ilovan, care ne-a prezentat obiectele care au aparţinut scriitorului: fotografii de familie, ediţii din opera scriitorului, apărute în ţară şi străinătate. Ne-a impresionat biroul scriitorului, precum şi costumele originare ale Anei şi a lui Ion a Glanetaşului. Ne aflăm în casa geniului năsăudean, unul dintre giganţii literaturii universale, cartea oglindind aspecte inedite de aici, dar şi documente cercetate de Cisteianu de-a lungul vremii. Din oraşul academicienilor este surprins Muzeul Grăniceresc Năsăud, unde ne-am întâlnit cu preşedintele ASTRA Năsăud, prof. Ioan Seni. Alături de scriitorul din Alba Sorin Mugurel Bota, invitaţii sunt pe tărâmul sumanelor negre, în oraşul care a dat lumii sute de intelectuali. Muzeul de aici, după cum ne spune drd. Rodica Petreanu, are ca punct de pornire initiaţiva şi colecţiile unor personalităţi năsăudene (Iuliu Moisil, Iulian Marţian şi Virgil Şotropa). Muzeul ia fiinţă în 1946, în clădirea "Svarda" (sec. XVIII), fostă cazarmă a Regimentului II românesc de graniţă. Patrimoniul muzeului este alcătuit din colecţii de artă populară de pe Valea Someşului Mare, din care sunt expuse piese de port; textile de casă; icoane pe sticlă; ceramică; unelte agricole şi obiecte de stână; instalaţii de tehnică populară; elemente de arhitectură populara etc. În colecţiile muzeului se mai află valori medalistice, donate de Iuliu Moisil; ierbarele lui A.P. Alexi şi Florian Porcius etc. Pătrunşi de bucuria întâlnirii cu Năsăudul, o luăm pe Valea Sălăuţei, atât de cântată de marea artistă Valeria Peter Predescu: “Că io-s de pe Sălăuţa/ Ţucu-vă la tăţ guriţa”. La intrarea în Telciul natal ne zâmbeşte de pe un panou gigant, dintr-o poză făcută pe dealul satului natal, domniţa cântecului. Poposim cu oaspeţi noştri pentru câteva clipe la crucea doamnei Valeria, cea care era atât de ataşată de valorile neamului, cântând de zeci de ori în capitala Unirii. Le spun oaspeţilor că atunci când vor mai veni la noi vom avea aici un muzeu Valeria Peter Predescu, care va fi o casă dedicată cântecului popular autentic. Revenim pe drumul spre Năsăud, la Hordou, acasă la George Coşbuc. Ne întâmpină un om drag, muzeograful Constantin Catalano, coşbucian ales, care a studiat viaţa şi opera poetului ţărănimii “de-a fir a păr”. Organizat în casa în care s-a născut marele poet al neamului românesc, astăzi, monument istoric, muzeul este un important punct turistic, căutat atât de turiştii români, precum şi de cei străini. Şi acum erau două grupuri. Emoţii şi iar emoţii. Cu toţii ne-am adăpat viaţa spirituală din poezia coşbuciană. Suntem în casa în care a fost legănat în familia preotului, cel care va deveni "suflet în sufletul" neamului. Ca la orice casă de români, intrarea se face prin "tindă" (, din care vizitatorul va alege mai intâi camerele, care te îmbie la reculegere, prin atmosfera patriarhală, creată în primele trei incăperi: tinda, casa dinainte (de oaspeţi) şi chilia (camera de rugăciune-capela casei). Obiectele expuse în aceste încăperi, in exclusivitate, sunt originale. Muzeul "Coşbuc" este singurul muzeu închinat exclusiv poetului, în Ardealul românesc al muzeografiei literare. Acest motiv a fost prioritar în a aduna şi expune fotografii, documente, corespondenţă, ediţii din opera poetului şi traduceri. Următoarele trei săli sunt destinate expoziţiei care vizează viaţa şi opera poetului, istoria instituţiei, ce are şansa de a fi primul muzeu de literatură română din ţară (1905), şi care este emblematic pentru muzeografia literară românească. Ultima incăpere adăposteşte alături de lucruri ale poetului (pelerina, pălăria, geanta de voiaj etc.) şi un foarte reprezentativ fragment din cele peste 30 000 volume din biblioteca lui George Coşbuc. Părăsim satul Zamfirei, a lui Viorel, a mamei din căscioara fermecată, şi ne îndreptăm spre Salva. Ajungem la casa unuia dintre cei mai reprezentativi meşteri populari, Genuca Ceuca. Ne întâmpină cu drag, alături de tânăra interpretă Alina Ceuca. Mai întâi gustăm din bucatele noastre tradiţionale. Apoi directorul publicaţiei ascultă pe Genuca, rapsod popular înzestrat de Dumnezeu cu o voce extraordinară, apoi pe Alina, una dintre cele mai cunoscute interprete din generaţia tânără, câştigătoare a olimpiadei de muzică, faza naţională. Rămânem surprinşi de frumuseţea Baladei Truţii, femeia ce a luptat cu tătarii pentru viaţa copilului ei. Apoi ascultăm o doină dedicată regretatei Valeria Peter Predescu. În tot acest timp, meşteriţa noastră ne arată lada de zestre, zeci de costume, care mai de care mai frumos. Apoi ni se prezintă tehnica de lucru. Mergem de aici cu gândul că încă mai sunt oameni care trudesc pe tărâmuzl autenticului şi a creaţiei de mare valoare. Luăm drumul Munţilor Rodnei, cu destinaţia Cuibul Visurilor. Aici suntem aşteptaţi de ilustrul dascăl Sever Ursa, personalitate marcantă a acestor meleaguri, un om enciclopedie. Intrăm în Cuibul Visurilor, muzeu vare valorifică obiecte care au aparţinut lui Liviu Rebreanu (piese de mobilier, ediţii princeps, corespondenţa etc.), colectia fiind in permanenţă imbogaţită prin acte de donaţie. Colecţia etnografică deţine piese vechi şi foarte valoroase de pe Valea Superioară a Someşului (icoane, lăzi de zestre, obiecte de imbrăcăminte etc.), iar colecţia de istorie expune piese datând din perioada romană (piese cu caracter militar, bancnote vechi etc.). Muzeul a fost fondat la 27 noiembrie 1957, prin inaugurarea unei expoziţii memoriale, Liviu Rebreanu, prilejuită de cea de-a 72-a aniversare a naşterii marelui romancier. Prin donaţii ale localnicilor (multe din piese sunt adunate de elevi), colecţia se imbogăţeşte, iar clădirea, o fostă grădiniţă construită in anul 1933, este extinsă in perioada 1971-1972. Iniţiatorul expoziţiei memoriale şi susţinătorul devenirii ei ca muzeu este profesorul de limba română Sever Ursa. Liviu Rebreanu şi-a petrecut copilăria la Maieru, unde familia sa se mută in anul 1889. A rămas permanent legat de locurile copilăriei, denumind localitatea Maieru „Cuibul visurilor”. „Da! Am fost grozav de fericit în anii mei cei mici. Am gustat din toate plăcerile copilăriei. Au fost ani aşa de frumoşi! Toate visurile mele sunt legate de locurile acelea. Iar imaginile însorite sunt trezite de un ecou al lor. Dintre oamenii aceştia de la Maieru am luat toate personajele rustice din opera mea. Unora le-am pus o mână, altora le-am tăiat un picior, i-am împătimat pe unii, i-am făcut să cugete pe alţii şi oriunde i-am plasat în cărţile mele, tot din Maierul Năsăudului i-am luat!" (Liviu Rebreanu). Doamne ce frumos vorbeşte de Rebreanu Sever Ursa. Îl privesc, îi mulţumesc, în gând, pentru tot ce a făcut ca scriitorul să fie promovat aşa cum trebuie la el acasă, apoi mă gândesc dacă noi avem aceeaşi putere să-l cinstim şi preţuim pe Sever Ursa, aşa cum merită. Prietenii noştri din Alba merg de aici şi cu o revistă, prima din mediul rural-“Cuibul visurilor”, înfiinţată de Sever Ursa, coordonată acum de Icu Crăciun.

Luăm din nou firul Someşului, ne stâmpărăm setae cu apele minerale de la Sângeorz Băi, apoi venim spre Bistriţa. Suntem tăcuţi pe drum. Rememorăm locurile vizitate. Eu mă bucur că avem un judeţ frumos, care ar trebui mult mai mult promovat de către autorităţile judeţene şi naţionale. Oaspeţii au lacrimi în ochi la despărţire. Ne mulţumesc că i-am făcut părtaşi la clipa de frumuseţe numită legendarul Năsăud, cu ai lui Rebreanu şi Coşbuc. Iar acum sunt fericit că toate aceste minunăţii sunt în carte. Un originar mod de prezentare a judeţului nostru, prin pana inspirată a unui scriitor deosebit: Virgil Şerbu Cisteianu. După itinerariile culturale, suntem părtaşi la întâlnirea cu literatura de azi, prin antologarea scriitorilor Dorel Cosma, Sever Ursa, Menuţ Maximinian, Virginia Brănescu, Elena M. Cîmpan, Veronica Oşorheianu, şi, mai tânăra, Maria Andra Cotoc, de la Colegiul „Liviu Rebreanu”, premiată la Festivalul „Ocrotiţi de Eminescu”, de la Blaj. Volumul va fi lansat la ediţia din acest an a Festivalului Internaţional de Folclor “Nunta Zamfirei”.