Strâmba, mica aşezare ce a dat ţării oameni mari. De la colbul de ieri la drumul ca-n palmă

Sugestia, cerinţa, indicaţia, recomandarea, în formularea specifică graiului bârgăoan, am reţinut-o în cadrul unei discuţii pe problematica socială, pe care am avut-o cu un localnic înţelept de la Strâmba. E adevărat de sugestii, cerinţe, indicaţii, recomandări nu prea ducem lipsă, ni cam plin podul cum se zice prin partea locului, mai greu e atunci când trebuie să demonstrăm faptic că înţelegem exact mesajul şi mai cu seamă că ştim să acţionăm în direcţia cerută. Micuţii vor şi au nevoie de ceva palpabil, practic, concret. Sunt bucuroşi şi fericiţi dacă reuşesc să se aleagă cu câte ceva în blidişel, dacă e posibil de trei ori pe zi, să aibă un caiet, un creion, un locuşor al lor, unde să-şi poată face temele pentru a fi în rând cu colegii şi clasa ori să-şi aşeze capul atunci când sunt osteniţi. Localitatea, aflată sub hlamida fermecătoare şi ocrotitoare a Muntelui Heniu are o existenţă de 64 ani. Şi-a dobândit actualul statut prin Decretul nr.12 din 10 ianuarie 1956 de modificare a Legii privind organizarea administrativ-teritorială a ţării. După o existenţă de nici două decenii, în 1974, în urma adoptării Legii nr. 58 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale s-a considerat că este o localitate fără perspective de dezvoltare economică şi socială, iar drept urmare a fost propusă spre dezafectare şi desfiinţare. Realităţile şi oamenii locului n-au vrut să se conformeze previziunilor, proiectelor şi programelor vremii, iar evoluţia ulterioară a confirmat că au avut dreptate. Astăzi Strâmba a devenit satul în care copiii şi tinerii sunt majoritari, o localitate de perspectivă, cu populaţia în creştere şi un spor demografic pozitiv. Familia reprezentativă de aici este cea cu cinci, şase sau mai mulţi copii, iar aceasta se întâmplă în condiţiile în care ne plângem şi asistăm aproape neputincioşi la depopularea satelor şi îmbătrânirea populaţiei. Evoluţia de aici nu este deloc întâmplătoare. Prin bunătatea, omenia, solidaritatea, altruismul şi empatia locuitorilor s-au găsit soluţii chiar şi la probleme, ce păreau de nerezolvat. Elocvente în acest sens sunt cele cu care s-a confruntat familia unui tânăr crescut la o fostă casă de copii, unde a urmat învățământul preșcolar, primar, gimnazial și o școală profesională la absolvirea căreia a obținut calificarea în meseria de tâmplar. La împlinirea vârstei de 18 ani, conform uzanţelor şi prevederilor legislației vremii, a fost ejectat în afara sistemului, urmând să se descurce cum o şti şi cum îl va ajuta Dumnezeu. N-a avut nici posibilitatea să-și găsească un loc de muncă întrucât fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului Bistrița, care înainte de 1989, asigura locuri de muncă și venituri sigure pentru 4000 bistrițeni și conjudețeni datorită modului în care a fost concepută și aplicată așa-zisa reformă economică a fost scos din funcțiune și adus în stare de nefuncționare. Fără casă, fără surse de venit, în anul 2002, și-a unit destinele cu o fată din sat. Au fost binecuvântaţi cu şase copii. După căsătorie şi-au găsit oblojire la bunicii soţiei la Strâmba, oameni în vârstă, cu o pensie de 350 lei/lună, ce nu le ajungea nici pentru medicamente. Necazul e că în urma aplicării noii legislații funciare, părinții fetei, foști angajați în sectorul agricol de stat, și-au pierdut locurile de muncă și locuința de serviciu avute fiind nevoiți să-și găsească oblojire în aceeaşi locaţie. Tot aici și din motive similare a revenit și s-a stabilit familia unui unchi al fetei compusă din nouă membri. În scurtă vreme, cu toată bunăvoința și înțelegerea manifestate, au realizat că sunt într-o situaţie imposibilă. Drept urmare, au solicitat sprijinul autorităților locale, respectiv al fostului primar ing. Mititean-Pop Valentin și Consiliului local al comunei Josenii Bârgăului. Acesta analizând situația în spiritul umanismului caracteristic locuitorilor Văii Bârgăului le-a pus la dispoziție familiilor tânărului şi socrului său teren, i-a ajutat şi cu materiale de construcţie şi având sprijinul unor meseriași din sat și-au putut edifica locuințe şi rezolva situaţia locativă. Ulterior şi-au soluţionat şi problema asigurării locului de muncă. Aici, s-a încetăţenit şi practica ca familiile tinere, cu mulṭi copii, cu greutăṭi să fie ajutate şi de unii dintre localnici cu suflet mare şi posibilităţi. Pilduitoare în acest sens sunt acţiunile iniţiate şi desfăşurate în mod sistematic de domnul Nelu Holbură şi soţia Fabiola, care de mai bine de un deceniu și ceva de când a redobândit calitatea de cetăṭean român (e cetăṭean USA – n.n.) și a redevenit locuitor bârgăoan, calitate la care n-a renunţat niciodată, ne-a obișnuit cu numeroasele și valoroasele sale acte de altruism. Operează după o procedură standard, ce presupune: achiziţionarea şi punerea la dispoziţie gratuită beneficiarilor a unor loturi de teren intravilan având suprafeṭe cuprinse între 1000 și 2000 m.p., elaborarea proiectelor de execuṭie, obṭinerea avizelor și autorizărilor prevăzute, asigurararea materialelor de construcṭie necesare și punerea lor în operă sub coordonarea şi prin participarea sa nemijlocită. Astfel, pentru o familie cu zece copii, o parte căsătoriţi, la rândul lor cu copii, a construit și i-a pus la dispoziṭie două construcṭii compuse din câte două corpuri de clădire fiecare (practic patru apartamente - n.n.) împreună cu loturile de teren aferente. Unei alte familii cu șapte copii, majoritatea școlari și preșcolari și patru nepoṭei i-a donat suprafaṭa de 2100 m.p. teren din proprietatea sa şi a ajutat-o să-şi edifice o locuinţă într-un cadru natural deosebit. La Strâmba greutăţile n-au constituit şi nu constituie decât obstacole trecătoare, care au mobilizat şi mobilizează energiile, au permis şi permit oamenilor să-şi realizeze ceea ce şi-au propus ori îşi propun. Între anii 1983 – 1989, în plin regim totalitar, în timp ce în altă parte a ţării, se demolau sau se transaltau biserici, aici s-a edificat o Casă a Domnului, a cărei lucrări au fost finalizate în anii ce au urmat. Ulterior, acesteia i s-au adăugat capela şi Biserica de la Mănăstirea ” Sfântul Ierarh Spiridon “, înfiinţată în 1999, iar la 21 octombrie 2012 a fost sfinţită Biserica Creştină Penticostală Emanuel, astfel că Strâmba, satul, care în viziunea dinainte de 1989 trebuia să dispară de pe harta judeţului şi a ţării, are în prezent nu una ci..........patru biserici !. Prin aceste frumoase şi importante înfăptuiri, localitatea s-a apropiat mai mult de Cer şi Dumnezeu, cu efecte benefice evidente. Acest lucru este confirmat şi de atitudinea tot mai favorabilă şi binevoitoare a autorităţilor din ultimii ani. La sfârşitul anului trecut, Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud a finalizat o superbă investiţie majoră de interes general la care foarte mulţi dintre localnici odată nici nu puteau măcar visa: modernizarea D.J.172 D Josenii Bârgăului - Strâmba - Ilva Mică. Drumul Strâmbei a devenit calea cea dreaptă. Acest sector de drum, în lungime de 14,2 km, face parte dintr-un Proiect mai vast întitulat "Poarta Transilvaniei" pentru care autorităţile noastre județene au accesat cea mai mare finanțare de fonduri europene din regiunea de Nord-Vest. La sfârşitul lunii iunie 2020, s-a efectuat recepţia lucrărilor de renovare şi modernizare a Şcolii de la Strâmba, lucrare executată din fonduri guvernamentale, astfel încât copiii de aici vor putea să înceapă noul an şcolar într-o clădire recent primenită, renovată şi bine echipată. Sunt în derulare alte importante şi valoroase proiecte de investiţii: lucrările de alimentare cu apă şi canalizare, construirea unei grădiniţe şi altele a căror finalizare vor avea cu siguranţă un impact deosebit de favorabil asupra vieţii locuitorilor. Investiţiile în copii, în creşterea şi educaţia lor reprezintă o investiţie în viitorul ţării. E şi motivul pentru care sunt întrutotul de acord cu interlocutorul meu, cu cerinţele şi recomandările sale: Cât or ci şi cât om ci: ocrotiţi-i pe copii ! Motivul e unul simplu, copiii ştiu să preţuiască şi să valorifice ceea ce li oferă, sunt dispuşi la eforturi fizice şi intelectuale prelungite şi să ramburseze însutit şi înmiit ceea ce primesc. Dovezile sunt destul de numeroase şi ilustrează pe deplin acest lucru. Inginerul Ioan Ciot, fiu al unei familii de la Strâmba binecuvântate de Dumnezeu cu nouă suflete, prin eforturi personale, după un parcurs marcat de multe neajunsuri şi greutăţi a ajuns un redutabil specialist agricol. Pentru aceasta, a străbătut zilnic pe jos uneori pe vreme rea pe ploaie, furtună, lapoviţă, ger, omăt în ciclu primar câte 8 km până la şcoală şi înapoi acasă, iar în cel gimnazial câte 14 km până la şcoala din Joseni. După absolvirea învăţământului liceal în cadrul Colegiului Naţional "Liviu Rebreanu" Bistriţa şi îndeplinirea serviciului militar obligatoriu s-a înscris şi a urmat Facultatea de Horticultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" de la Iaşi. După prima sesiune de examene şi până la absolvirea facultăţii şi obţinerea după cinci ani de studiu a diplomei de licenţă a fost abonat permanent doar la media 10. Aceasta i-a permis să primească bursă şi să-şi exonereze părinţii să-şi drămuiască şi cu el veniturile mai mult decât modeste realizate ca muncitor la pădure. Astăzi are satisfacţia că poate să penduleze între frumoasa sa locuinţă familială de la Bistriţa şi cea a fiului, director de bancă în U.S. A. O fostă fiică a satului, Rău Mihaela-Diana, absolventă a Universităţii de Medicină şi Farmacie « Iuliu Haţieganu » Cluj-Napoca profesează cu rezultate dintre cele mai bune la Gőteborg-Suedia, iar fratele său David-Daniel, absolvent al Universităţii Tehnice Cluj-Napoca - Facultatea de Automatică este specialist al unei firme bistriţene apreciate cu angajamente contructuale în spaţiul comunitar. Fiii şi fiicele satului s-au afirmat şi se afirmă şi în domeniul sportului. Adina Rognean, fotbalista minune de la Strâmba, în prezent componentă a ACS Fortuna Becicherec ' Femenin din Liga 1, studentă la facultatea de educaţie fizică şi sport a reuşit performanţa ca de pe tăpşanul din faţa casei să ajungă să fie convocată la echpa naţională de fotbal feminin. Vlaşin Alin-Alexandru ( 03.10.1988-25.01.2019), fiul doamnei Maria-Niculina Rus, angajată a Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, fost component al Centrului National Olimpic de Pregatire a Juniorilor de la Bistrita, absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport Cluj-Napoca, a devenit sportiv de performanţă, multiplu campion national de haltere şi vicecampion european de haltere juniori II la campionatele din 2004 de la Stavanger - Capitala Petrolieră a Norvegiei. Sunt suficiente argumente, ce trebuie să ne determine să perseverăm pe acest drum, iar dacă vrem performanţe trebuie să ajutăm şi să ocrotim pe cei care au nevoie de acest lucru.