Sublimele flashuri memoriale ale lui Aurel Podaru

Înainte de venirea a încă unei primăveri pandemice, a doua în ordine calendaristică, epuizați de parfumul înșelător-revigorant al acestei primăveri a Morții, scriitorul de la Beclean, Aurel Podaru, ne mai animă nădejdea amorțită cu încă o carte elegantă, la propriu și la figurat, de rememorare a clipelor esențiale, a întâlnirilor admirabile ce-i compun existența. Este vorba despre volumul "Întâmplări cu personaje reale" (Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2021, 130 p., coperta de Gabriel Hutera, redactor de carte fiind Marius Mureșan), benefeciind de o prefață semnată de Monica Grosu, criticul literar de mari disponibilități vizionare, cea care se apleacă de ani buni cu blândă acribie asupra cărților noastre, fiindu-ne atât de necesară, mai mult acum, parcă, după ce Petru Poantă a plecat puțin să-și tragă sufletul după truda de a ne fi comentat pe fiecare dintre noi, comentarii care echivalează acum cu o veritabilă istorie a literaturii române contemporane (și poate că astfel i-am dat o idee Monicăi, prietena mea din Mărtinia Șugagului a Albei demnității noastre, spre a o finaliza!). Încă din titlu, dar mai cu seamă din dedicația către nepoții săi, cei „în căutare de modele”, autorul ne pune în gardă asupra temei predilecte a cărții: personalități care constituie modele pentru mulți dintre noi, pe care Podaru a avut șansa a le întâlni de-a lungul vieții, înnobilându-l. Citindu-i cartea, simțim parcă un regret că nu lăsăm, iată, și astfel, mărturie despre întâlnirile providențiale pe care, întâmplător ori nu, le avem în viață, autorul inspirându-ne pe fiecare dintre noi pentru astfel de mărturisiri. Monica Grosu le numește proze, unele având dialog și tot ceea ce compune o proză scurtă ori miniaturală (vezi "Minunea de la Jucu", "Pe strada Câmpului", "Negru la origine", "Diagnostic", "Trăia cu un spion", "Mândria de a fi tractorist" ori "Plouă pe Hărcana"), cele 50 de texte sunt, după părerea mea, sublime flashuri memoriale, evocatoare și gingaș laudative despre cei ce i-au înnobilat existența de intelectual romantic, retras în orașul bistrițean, acolo unde tutelează nărăvaș lipițanul de Beclean. De la sprințarul text "Colindându-i pe telepeși", în care copilăria de la Triteni Colonie este evocată în latura ei năstrușnică și până la "Poveste fără sfârșit", în care poetul Marcel Mureșeanu, cel ce a trăit vreo trei decenii în Bucovina „fără să-și schimbe accentul!”, el fiind „ardelean din tată în fiu”, este evocat în legătură cu scriitoarea și jurnalista Doina Cernica, într-un text cu accente spumoase de simpatie, cartea este plină de nume, unul mai celebru decât altul: Horia Bădescu, Ion Buzași, Mircea Ioan Casimcea, Doina Cernica, Icu Crăciun, Domnica Dologa, Ion Filipciuc, Niculae Gheran, Radu Mareș, Valentin Marica, Teohar Mihadaș, Ștefan Mihuț, Andrei Moldovan, Aurel Dragoș Munteanu, Marcel Mureșeanu, Olimpiu Nușfelean, Veronica Oșorheian, Gheorghe Pârja, Ioan Pintea, Adrian Dinu Rachieru, Sandu Al. Rațiu, Valentin Raus, Radu Săplăcan, Sever Ursa, Magdalena Vaida, Ion Radu Zăgreanu. În fapt, o carte autobiografică, savuroasă, căci ce poate fi evocarea celui ce ți-a poposit în viață, fie și câteva secunde, decât însăși o frântură din viața ta?
Pentru cititorii acestei cronici fugare și a publicației în care apare, voi exemplifica, pentru a-i îndemna la lectură, cu un text intitulat "Mândria de a fi tractorist": „– Să fiți mândri că veți deveni tractoriști, mă mânjilor!, le-a spus maistrul-instructor Trâmbițaș, dirigintele unei clase din ultimul an de studiu, la care își fixase ca temă "Mândria de a fi tractorist". Tovarășul Țuțurugă, ca să vă dau un exemplu de sub nasul vostru, tractorist la bază, acum e doctor în drept și primarul orașului nostru. Dar ce, nu vă vine să credeți? Inginerul Cucură Sabin, din Reteag, că-l cunoașteți și pe ăsta, a fost elev al Școlii de tractoriști din Beclean. Prima promoție, mă cioflingarilor! Cât era ziua de lungă, el se afla pe tractor: la arat, discuit, semănat, recoltat, după caz, iar seara își completa studiile la un liceu din Dej. A urmat Facultatea de Agronomie din Cluj, iar în prezent este șeful fermei de legume a CAP Beclean, care a obținut, ani la rând, cea mai mare producție de varză la nivel de județ. Asta înseamnă mândria de a fi tractorist, mocofanilor!, mai spuse dirigintele clasei, mândru, la rândul său, că lecția și-a atins scopul!” (p. 43)
Debordând, iată, de un umor ardelenesc, ironic și autoironic, povestitor dăruit cu talant, textele având și inserții nostalgice, specifice rememorării timpului trăirii, Aurel Podaru –, cel ce trudește de o viață la menținerea vie a scrierilor lui Pavel Dan, prozatorul cu destin tragic, contaminându-și preajma cu pasiunea sa de excepție, prietenii și colaboratorii săi devenind paveldaniști fără rezerve, lăudat telefonic de universitarul clujean Ion Vlad pentru cărțile sale de o sinceritate debordantă –, are vocația prieteniei și a facerii împreună a marilor proiecte culturale, lăsându-ți iluzia că-n toată această hărnicie intelectuală tu ești cel mai important. "Întâmplări cu personaje reale" este și o carte a prieteniei, a însoțirii, a nesingurătății, o carte a comuniunii esențiale și a modelelor de urmat. Într-o lume indiferentă, fără rădăcini, pe cale de a rătăci drumul, și pandemică, iată, recenta carte a lui Aurel Podaru, fie și numai din acest punct de vedere, al modelelor propuse, este o carte rară.