Surorile Bălan – minunatele terapeute lirice!

Voluntare, creative, pline de idei, afişând mereu cu dezinvoltură un zâmbet cuceritor, surorile Bălan – Ioana-Nectaria, Maria-Emanuela şi Alexandra-Georgiana – se întrec pe ele însele în a împărţi în jurul lor lumină şi nădejde! Provin dintr-o familie creştină model, unde au învăţat exemplar ce e dragostea de semeni şi dăruirea, mama fiind şi profesor de religie, iar tatăl – un adevărat preot în mica biserică, binecuvântata familie. Rude apropiate lor au ales calea monahală. Şi să ne mai întrebăm ce rol joacă religia în formarea personalităţii copiilor? Să ne mai îndoim de nevoia orei de religie în şcoală?
Elevele provin de la Şcoala Gimnazială Avram Iancu, din clasele I, a V-a, a VII-a, fiind membre minunate, de ani buni, în Palatul Copiilor Bistriţa. În ianuarie a.c., Alexandra a reprezentat Palatul în Polonia, într-un musical inedit „Împrietenirea prin Arte”, alături de alte cinci colege, de domnul director, profesor Sever Şuteu şi profesoara Iulia Istrate, coordonatoarea proiectul Comenius „Să unim Europa printr-un fir muzical”, program în cadrul căruia s-a derulat mobilitatea amintită. Tema proiectului comeniusian pe acest an e „prietenia europeană” şi de dragul ei, suplimentar, fetele noastre se lansează în tot felul de activităţi prieteneşti.
Astfel, surorile Bălan au devenit şi voluntare în programul „Terapia prin lectură”, lansat de managerul Spitalului Judeţean, dr. Mircea Gelu Buta, unde au derulat din toamnă, lună de lună, alături de alte colege de la Palatul Copiilor, în Biblioteca din Spital, filială a Bibliotecii Judeţene George Coşbuc, ateliere creative, jocuri interactive, pe baza unor basme terapeutice, indicate de psihologul spitalului – doamna Mia Luca. Au fost iniţiate puneri în scenă ale unor texte cu miez, experimente creative, discuţii terapeutice, moderate de doamna psiholog, s-au descoperit/ s-au legat prietenii între participanţi, printre care şi asistenţi din Spital şi voluntari din Fundaţia Inocenţii. S-a adus pe buzele tuturor un surâs, binefăcător şi necesar. Un rezultat formidabil e şi faptul că pe unii dintre foştii pacienţi din secţia pediatrie i-am întâlnit, imediat după externare, făcându-şi card de cititor la secţia de împrumut pentru copii a Bibliotecii Judeţene. Părinţii altora au sunat, ulterior atelierelor din spital, pentru înscrieri la cercurile nonformale de la Palatul Copiilor Bistriţa! E minunat!
„Terapia prin lectură” din februarie a avut o conotaţie aparte. Au fost primele „şedinţe” de terapie derulate în cadrul unui salon, la secţia de chirurgie, sub îndrumarea doamnei psiholog. Paciente, de diverse vârste şi formări profesionale, au fost nespus de deschise acestui demers. Şi, pentru că voluntarii fac parte din cercul literar „Micii Blandieni Bistriţeni”, şi, pentru că anul acesta sunt „parteneri” în cadrul Festivalului Naţional Ana Blandiana, coordonat la Brăila, cu delicateţe şi entuziasm, de doamna profesoară Gabriela Vasiliu, şi, pentru că tema concursului literar de anul acesta este „Cele patru anotimpuri”, fiind februarie, s-a citit poezie de Iarnă din Ana Blandiana („Păstori de fulgi”, „Iarna stelele”, ...), Veronica Ştir (din proaspăta antologie „Ningeri”), Luca Onul (din „Elogiul metaforei”, capitolul poezii pentru copii, cu „Baba Iarna” şi altele, carte preluată chiar din Biblioteca din Spital, de care este responsabil domnul profesor Florin Bob), Ion Mureşan („Cartea de iarnă”), Olimpiu Nuşfelean („spiritul sau strigătul”). S-au oferit autografe, semnate de Ana Blandiana, pe poezii din volumul „Patria mea A4”, versuri cu semnificaţii sugestive pentru diverşii beneficiari – paciente, aparţinători, medici, psiholog. Domnul director, doctor Mircea Gelu Buta, a venit în salonul literar în următoarea dimineaţă, după raportul de gardă, după ce a descoperit şi autograful ales de doamna psiholog pentru dânsul, tot un zâmbet: „Ce bucurie mi-aţi făcut de dimineaţă bună!”. Crede/ credem din toată inima în proiectul de umanizare a Spitalului.
Şi, dacă ni se permite să trecem într-un registru mai ludic, vă mărturisesc că Ioana, după ce a buchisit câteva versuri din Ion Mureşan, a constatat că l-a prins în flagrant pe poet, sărind într-un picior prin salon: „L-am prins, l-am prins! A scris cu î din i în interiorul cuvântului! Şi eu chiar azi am învăţat la şcoală că în interiorul cuvântului se scrie cu â din a”. Am încercat să-i explic că în trecut erau alte reguli. Mi-a tăiat-o scurt: „Şi atunci ce nevoie mai era de â din a?” Mai adăugăm un accent românesc şi ne lămurim. Pacientele cred că uitaseră că zilele trecute fuseseră operate. Apoi s-a trecut la o nouă etapă – artistică – s-au făcut portrete în creion cu „bolnăvioare” în pijamale „înflorate”, dar şi persoanelor cu riduri înflorite, exerciţii de creaţie-teatru, jocuri de mimă.
Şi toate acestea s-au întâmplat într-un spaţiu modernizat, într-o ambianţă de profesionalism medical, implicare duhovnicească şi multă omenie. După ce operaţia a reuşit, graţie unor oameni deosebiţi şi-a grijii Celui de Sus, tonusul bun, care e un procent esenţial în recuperare, a fost întreţinut cu succes de scumpele noastre terapeute, surorile Bălan – Ioana, Maria şi Alexandra. Şi arta, literatura se aşează în slujba tămăduirii. Nu ne mai întrebăm de ce minunaţii ostaşi ai lui Hristos sunt nişte voluntari binefăcători, atât de luminoşi!