Teodor Tanco - epistolar

      Când descoperi scrisori, care ți-au fost trimise cu zeci de ani în urmă, e ca și cum timpul îți dăruiește un puseu de duioasă nostalgie.

     Mai întâi, le contempli, apoi le mângâi și le recitești, cu emoția de a descoperi ce a păstrat acest semn milenar - litera. Remarci formula de adresare, care de la un timp calendaristic la altul se schimbă afectiv; vezi iscălitura autografă din finalul textului dactilografiat și îți vine gândul că volutele literelor scrise nu mai au cum se repeta, căci celălalt își odihnește sufletul printre stele. Deopotrivă, se stârnește o clipă de aducere aminte a unui gest energic - sau molatic -, a unei grimase depreciatve, a unei inflexiuni a vocii.

     Impresiile acestea mi s-au întâmplat căutând un nume în serialul de volume cu eseuri și comentarii pe teme de cultură (7 episoade editoriale!) „Virtus Romana Rediviva” a prolificului scriitor de la poalele Munților Căliman - Teodor Tanco.

     Scotocirea aceasta mi-a stârnit și o surpriză: Am găsit trei scrisori de la domnia sa; așadar, neincluse în volumul meu de corespondență, primită de la scriitori și creatori de artă, ce alcătuiește cartea „Domniile lor către mine”, pe care o încredințasem Editurii „Școala Ardeleană”, Cluj-Napoca, în 2018. Aici sunt incluse 8 scrisori, primite de la domnia sa, din perioada 1982 - 2001.

     Cum continuu să am încredere în litera tipărită, iată, le încredințez acestui străvechi, universal mod de a înfrunta posteritatea.

                                                                  Cornel Cotuțiu

                                                                                           Cluj-Napoca, 7 martie 1978

     Stimate tovarășe Cotuțiu,

     cu întârziere mare vă restitui manuscrisul*, fapt pentru care îmi cer scuze.

     Mi-a folosit ca orientare, mai întâi asupra activității despărțământului „Astrei” din regiunea Beclean. Păcat că nu pot să citesc câteva fraze frumoase, nefiind tipărit. Eu cred că, puțin pieptănat, ar fi un material foarte bun pentru presa locală sau pentru suplimentul „Ritmuri” (dacă nu l-ați publicat între timp). Partea de teatru ce vă interesa mai târziu am copiat-o, ca să vă pot expedia, originalul.

                 Cu mulțumiri și strângeri calde de mâini,

                                                                 Teodor Tanco

____________

* Notă. Un studiu despre activitatea trupei teatrale, organizată la Beclean în deceniul 9 al sec. al XIX-lea, de către faimosul învățător Simeon Moldovan - tatăl adoptiv al Ludovicăi Diugan, mama lui Liviu Rebreanu.

                                                                                      Cluj-Napoca, 9 decembrie 1979

     Stimate amice Cotuțiu,

     scriu grăbit câteva rânduri, precizând câteva probleme:

     1) Privitor la problema volumului I din V.R.R., aș fi bucuros să pot să-mi procur eu însumi măcar două exemplare. Unica sursă și speranță e Comitetul de cultură și edicație socialistă din Bistrița, pentru amândoi. Căutați-l pe inspectorul Jucan, care gestionează tipăriturile comitetului. Eu merg săptămâna viitoare la o documentare și cred că voi reuși să-l „corup”. Au ceva rezervă, dar dispozițiile sunt să nu se mai dea nici măcar autorului.

     2) Restituirea articolului despre teatru nu mă grăbesc s-o fac. Aș vrea să-l am în întregime, când voi scrie studiul, ca să-l citez.. Fiți încredințat de păstrarea sigură și înapoiere la vremea potrivită; mai după sărbători. (Dacă totuși insistați, eu pot să vi-l trimit oricând.) Regret că nu ați luat legătura cu tov. V. Ilovan, ca să-l publicați în suplimentul ziarului „Ecoul”, fiindcă, de sfârșit de an, știu că apare iarăși un număr „Ritmuri”. După a mea opinie, ar fi fost posibil de publicare chiar în pagina culturală a ziarului săptămânal.

     3) Gândiți și proiectați, cu harnicii băieți din Beclean, un supliment sau o foaie volantă despre Beclean în contextul actual și politic, ca să vă puteți valorifica o parte a scrisului bun pe  care l-ați dovedit această mână de autentici cărturari în devenire.**

     Primiți stima și sentimentele de prețuire din parte-mi; dar și regretul că nu ați fost cu noi la masă, unde s-au purtat atâtea discuții elevate.

                                                                    Teodor Tanco

____________________

  ** Notă. Abia în ianuarie 1990, avea să apară prima publicație din istoria Becleanului - „Floare de colț”, datorată acestei „mâini de autentici cărturari”, cum îi numea Teodor Tanco, cu 20 de ani în urmă.

                                                                                   Cluj-Napoca, 25 august 1982

     Stimate Domnule Cotuțiu,

     aseară târziu sosind acasă, am fost întâmpinat de amabila Dvs. scrisoare și de una din partea D-lui Petru Rezuș. A fost ca o așteptare de ființe dragi. Vă mulțumesc pentru delicatețea și atenția acordată cărții mele.***  Tot ce am spus acolo (ca și în celelalte) e de o convingere și sinceritate ireproșabile. Bună-rea, dar asta îmi este poziția ca autor și atitudinea față de probleme.

     Ați anticipat, prin rândurile trimise, gândul meu, încât vă propun să acceptați oficiul de gazdă și să prezentați volumul IV la librăria din Beclean; firește atunci când sau dacă vă va sosi cartea în acest scop. Cooperația este mai mult decât dezinteresată pentru soarta unei cărți, aceasta mai ales  prin nepăsarea unuia Florea - responsabil cu acest sector. Băuturile au pentru el mai mare cinste. Închipuiți-vă că nici până acum nu a ridicat cota ce se cuvenea librăriilor sătești, care se aprovizionează prin acest sistem cooperatist. Și nici nu cred că are să o facă!

     La Sângeorz-Băi și la Maieru, unde a avut loc lansarea volumului, librarii și cărturarii de acolo  au mers ei înșiși direct la Centrul de librării, la tov. dir. L. Răzoare, și au ridicat un număr necesar de exemplare.

     Eu, trecând prin Bistrița și luând legătura cu persoana de mai sus (Răzoare), l-am rugat să aibă în vedere și Becleanul, pentru a repartiza măcar vreo sută de buc. și să fie apoi ridicate direct de la librarul din orașul Dvs. Dacă e un om de suflet și dasălii îl veți stimula, socot că e posibil să desfășurăm acțiunea în luna viitoare sau oricând veți socoti că e potrivit. Becleanul e o localitate la care țin, mai mult ca la altele, să fie cuprinsă între cele în care V.R.R. a ajuns altfel la sufletul unor cititori de aici.

     În general, voi fi acasă la Monor în săptămânile următoare și orice inițiativă e ușor de acordat, cu prezența autorului.

     Încă o dată, vii mulțumiri și afectuoasă recunoștință pentru toate.

                                                            Cu stimă,

                                                                                     Teodor Tanco

__________________

***Notă. Teodor Tanco, Virtus Romana Rediviva, vol. IV. Memoria istoriei. Bistrița, 1981.