TESTAMENTUL OLOGRAF - INSTRUMENT JURIDIC EFICIENT, DAR...PUŢIN UZITAT !

Fiecare dintre noi copiii Terrei aflaţi aici pentru o scurtă vizită trebuie să admitem vrând, nevrând că va veni vremea când, exprimându-ne într-o formulă mai şagalnică şi destul de frecvent uzitată, ” va trebui să dăm colţul ! “. Toţi suntem sau trebuie să fim de acord că evenimentul nedorit şi neaşteptat trebuie să ne găsească cu socotelile încheiate şi mai ales să prevenim pe cât posibil orice disesiuni, dezacorduri, motive de ceartă, sfadă sau gâlceavă în rândul celor ce ne vor urma. În zona natală a Văii Bârgăului, dar şi în alte localităţi ale meleagurilor noastre bistriţene se consideră că acest act trebuie să constituie obiect de preocupare doar pentru cei de vârsta a treia, în special pentru ultimele lor zile sau clipe din viaţă, când conform uzanţelor locale se apela pentru întocmirea lui la notabilităţile localităţii: primarul, viceprimarul, notarul, a unor martori dintre înţelepţii comunităţii locale, oameni cu prestigiu şi autoritate recunoscută. Progresul ştiinţific şi tehnic, cuceririle civilizaţiei au produs schimbări radicale ale modului tradiţional de derulare a vieţii, astfel că Doamna cu coasa şi-a extins aria de acţiune, a început să-şi caute şi reuşeşte să facă intempestiv victime în aproape toate mediile sociale. În aceste condiţii acest act ar trebui să intereseze orice persoană majoră capabilă ori asimilată acesteia, respectiv minorii cărora li s-a acordat dispensă de vârstă la încheierea căsătoriei ori cei care au împlinit 16 ani, cărora instanţa de tutelă le-a recunoscut pentru motive temeinice capacitatea deplină de exerciţiu. În ţările dezvoltate nu mai surprinde pe nimeni faptul că printre testatori se numără mulţi tineri. În societatea romană era considerată chiar o mare ofensă pentru cineva să plece dincolo fără să-şi clarifice în prealabil problemele de ordin patrimonial. Instituţia testamentului este actualmente reglementată prin art.1034-1053 Cod civil, în vigoare din 01.10.2011, într-o formă aproape similară cu cea a vechiului Cod civil datând din 1864.
Testamentul este definit de actuala legislaţie civilă ca fiind ” actul unilateral, personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă “. Acesta conţine dispoziţii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum şi la desemnarea directă sau indirectă a legatarului. Alături de aceste dispoziţii sau chiar şi în lipsa unor asemenea dispoziţii testamentul poate să conţină dispoziţii referitoare la partaj, revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare, dezmoştenire, numirea de executori testamentari, sarcini impuse legatarilor sau moştenitorilor legali şi alte dispoziţii care produc efecte după decesul testatorului.
Sub sancţiunea nulităţii absolute a testamentului, două sau mai multe persoane nu pot dispune, prin acelaşi testament, una în favoarea celeilalte sau în favoarea unui terţ.
Testamentul este valabil numai dacă testatorul a avut discernământ şi consimţământul său nu a fost viciat. Dolul poate atrage anularea testamentului chiar dacă manoperele dolosive nu au fost săvârşite de beneficiarul dispoziţiilor testamentare şi nici nu au fost cunoscute de către acesta.
Testamentul poate fi olograf sau autentic. Sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul olograf trebuie scris în întregime, datat şi semnat de testator. Trebuie să recunoaştem că educaţia dinainte de 1989 atât de mult hulită şi detestată a realizat totuşi şi o mare performanţă, aceea a eradicării analfabetismului, astfel că vrând nevrând oricare dintre noi care putem ţine un răsplai, un pix sau un stilou în mână putem însăila la nevoie câteva slove pe hârtie aşa că principala cerinţă a legislaţiei civile ca acest act să fie scris în întregime, datat şi semnat de autor poate fi apriori îndeplinită. Necazul e poate la unii dintre cei născuţi după 1990, în rândul cărora încep să reapară vechea categorie a neştiutorilor de carte. Lipsa testamentului în succesiunile cu moştenitori rezervatari descendenţi şi ascendenţi privilegiaţi ai defunctului nu are implicaţii practice deosebite întrucât într-o asemenea situaţie operează procedura moştenirii legale în care fiecare moştenitor beneficiază de cota legală prestabilită din masa succesorală, la care de regulă aceştia achiesează. Nu avem cunoştinţă decât de câteva cazuri de dezacord şi opunere a părinţilor ca fiii sau fiicele lor să dobândească calitatea de moştenitori. De altfel, credem că majoritatea dintre noi nu numai că nu ne-am opune, dar am fi chiar încântaţi ca descendenţii noştri să ajungă în postura de beneficiari a unor gratificaţii. Testamentul olograf îşi poate dovedi eficienţa mai ales în succesiunile lipsite de moştenitori rezervatari descendenţi şi ascendenţi privilegiaţi ai defunctului, când în lipsă de testament soţul supravieţuitor este chemat la succesiune în concurs cu moştenitorii colaterali privilegiaţi respectiv cu fraţii, nepoţii sau alte rude ale acestuia şi se poate trezi că nu culege decât o cotă din masa succesorală rămasă şi devine coproprietar cu cineva nedorit cu toate implicaţiile de rigoare mai ales că poziţia de regulă adoptată de cei îndrituiţi e aceea că: ” dacă am dreptul atunci să mi se dea ceea ce mi se cuvine !“. Pentru a preveni o asemenea situaţie ar fi preferabil ca soţii lipsiţi de descendenţi şi ascendenţi, după o matură şi serioasă chibzuinţă să testeze, printr-un act ( testament) separat unul în favoarea celuilalt. Nu constituie nici o mare dificultate întrucât actul poate fi scris în tihna căminului conjugal, netulburat de nimeni, la nevoie poate fi completat, modificat, refăcut, nu presupune costuri, asigură caracterul personal şi confidenţial al acestuia şi în plus ne scuteşte să apelăm la serviciile uneori însoţite de umilinţele a câte unui individ cu o aroganţă nemăsurată şi minte puţină pe care mai trebuie să-l şi plătim !.
În ceea ce priveşte forma actului, un model foarte simplu ar putea fi următorul: TESTAMENT Subsemnatul_____________, cu domiciliu în____________, str._________nr.___, sc.__, ap. judeţul______, CNP 1_______ dispun prin acest testament următoarele: Las soţiei mele _____________, cu domiciliu în____________, str._________nr.___, sc.__, ap. judeţul______, CNP 2______întreaga mea avere mobilă şi imobilă ce se va găsi în patrimoniul meu la data încetării mele din viaţă înţelegând să o desemnez legatara mea universală potrivit art.1055 Cod civil. Data______Semnătura______________. Un act similar urmând a întocmi soţia în favoarea soţului. Prin avere mobilă se înţeleg: mijloacele de transport, maşini, utilaje, disponibilităţile băneşti împreună cu dobânzile aferente ale depozitelor bancare, drepturile ce decurg din calitatea de acţionar sau asociat la o societate comercială, despăgubirile acordate în baza unor poliţe de asigurare, etc. Din averea imobilă fac parte: construcţiile cu destinaţia de locuinţe, spaţiile de producţie şi prestări servicii, atelierele, unităţile de cazare şi alimentaţie publică, terenurile agricole, indiferent dacă sunt sau nu sunt intabulate, terenurile cu vegetaţie forestieră, etc. Practica în acest domeniu a mers pe linia simplificării la maximum posibil a acestui act, ajungându-se chiar la nişte stereotipii, ce nu vor fi cu siguranţă prea apreciate de cercetătorii domeniului, care ar fi preferat cu siguranţă actele de genul celor procesate de antecesorii noştri cuprinse în lucrarea Testamente din Districtul Năsăud ( 1861-1871) apărută nu demult la Editura Argonaut din Cluj-Napoca, prin grija unui colectiv din care a făcut parte printre alţii cercetătorul Dr. Adrian Onofreiu de la Arhivele Naţionale Bistriţa-Năsăud şi în care regăsim o multitudine de informaţii nu numai de natură economică dar şi referitoare la rolul, importanţa socială şi viitorul familiei ca celulă de bază a societăţii, preocuparea autorilor pentru organizarea vieţii familiale după trecerea lor în nefiinţă, atitudinea demnă, calmă şi atentă a celor ce pleacă în faţa evenimentului ce-i aşteaptă şi grija pentru cei rămaşi. Documentele la care ne-am referit ne permit să ne dăm seama de nivelul de instruire al testatorilor, bunătatea, cinstea şi omenia ca principale lor trăsături de caracter, lucrarea fiind deosebit de importantă şi sub aspect lingvistic regăsindu-se multe cuvinte şi expresii specifice ariei noastre geografice deosebit de expresive şi reconfortante. Folosirea acestui instrument juridic e utilă şi din acest punct de vedere întrucât ne oferă posibilitatea de a valorifica şi pune în valoare inteligenţa şi calităţile fiecăruia dintre noi.