Căminul Cultural din Sângeorz-Băi a purtat şi numele de "Maxim Lica"

În anul 1936, la data de 19 ianuarie, s-a înfiinţat Căminul Cultural „Maxim Lica”, la conducerea căruia, adunarea generală a ales următoarele persoane: Iustin Sohorca (director şcolar pensionat) - preşedinte, dr. Marius Oana (medic de circumscripţie) - vicepreşedinte, Anton Ursa (învăţător) - secretar, Maxim Lupoaie (director şcolar) - casier, Ioan Sfrângeu (învăţător) - bibliotecar, Petre Pop (învăţător) - directorul căminului şi Emil Marica (funcţionar) - cenzor.

Maxim Lica a fost fiul preotului greco-catolic Ilie Lica din Sângeorgiul-Român. A fost jude regal, iar atunci când se afla în pensie a lăsat un testament, întocmit la data de 19 ianuarie 1883, care a prevăzut pe scurt următoarele:

- Casa în care a locuit a lăsat-o comunităţii locuitorilor români foşti grăniceri şi următorilor lor din comuna Sângeorz cu destinaţia de casă parohială şi cu condiţia ca în timp de scaldă să se dea cele patru odăi din sus în chirie la oaspeţi şi preţul chiriei să se întrebuinţeze pentru reparaţii şi contribuţiunea casei;

- Morile de făină, respectiv moara din jos şi părţile din moara din sus, le-a donat comunităţii locuitorilor români foşti grăniceri şi următorilor lor din comuna Sângeorz, însă cu acea condiţie ca jumătate venitul curat să se întrebuinţeze de stipendii (burse) în suma de 350 de fl. v.a. (trei sute cincizeci florini v.a.) pentru acei tineri români şi descendenţi de grăniceri din Sângeorz care absolvind gimnaziul vor studia dreptul;

- Posesiunea de pământ a donat-o pentru stipendierea şi ajutorarea acelor tineri români descendenţi ai grănicerilor din Sângeorz, care vor frecventa clasele gimnaziale cu succes bun;

- Averea mobilă să se prefacă în bani şi să se aloce spre fructificare. Din interese, jumătate să o primească învăţătorii de la şcolile româneşti, iar cealaltă jumătate să o întrebuinţeze Comisia administratoare după necesitate şi buna sa chibzuială în favoarea premiilor la şcolarii diligenţi din şcolile româneşti locale; de altă parte ca celor absolvenţi să li se înlesnească trecerea la gimnaziu.

Își încheia testamentul cu „speranţa vie şi adânca dorinţă ca la acest caz din urmă niciodată să nu se dea însă de aplicare, ci cele testate să le aibă, să le folosească foştii grăniceri de aici, următorii lor şi pruncii lor totdeauna pururi şi în vecii vecilor”[1].

Acesta a fost și motivul pentru care s-a hotărât de către autoritățile locale sângeorzene ca instituția culturală din comună să-i poarte numele.

La data de 7 iunie al aceluiaşi an „Reuniunea de citire şi cântări”, existentă în acea vreme în comună, s-a afiliat şi contopit în Căminul Cultural „Maxim Lica”[2].

În anul 1937, Căminul Cultural „Maxim Lica”a desfăşurat o serie de activităţi, după cum urmează:

- 36 şedinţe, la care s-au ţinut de către membrii corpului didactic 26 conferinţe cu caracter naţional, agricol, social, etc. şi adecvate nevoilor sale. La toate aceste şedinţe s-a ascultat „Ora Satului” la radio.

- două serbări urmate de dans, de pe urma cărora s-a realizat un venit de circa 4.000 lei.

Între realizările propuse şi efectuate ale acelui an a fost şi cumpărarea unui aparat radio. Datorită Societăţii „Regna”, care a acordat o frumoasă donaţie în acest scop, s-a cumpărat un aparat de radio în valoare de 16.500 lei, mobilierul necesar, dulapuri, mici reparaţii etc.

Biblioteca şi-a mărit numărul volumelor cu 45 volume diferite, aşa că biblioteca număra un total de 240 volume, puse la dispoziţia cititorilor, membri ai căminului.

În căminul cultural era interzisă orice activitate şi propagandă cu caracter politic.

S-a făcut la Casa Naţională reparaţii în valoare de 8.000 lei (uşi, ferestre, duşumea, vopsit, tencuit, etc.). Casa era, încă, în curs de reparaţie unde se făcea un muzeu al satului după terminarea definitivă a lucrărilor. Nevoia unui local încăpător şi adecvat s-a făcut simţită, fiind una din cele mai importante realizări pentru viitor[3].

După cum se cunoaște, localitatea Sângeorz-Băi a dat o serie de personalități, dintre care cei mai cunoscuți sunt Dr. Artemiu Publiu Alexi, Solomon Haliță și Laurențiu Oanea. Sângeorz-Băi este o localitate bogată în personalități. Asemenea personalități, prea puțin cunoscute de publicul larg și studiate de specialiști, sunt și cele aparținând familiei Lica din Sângeorz-Băi, printre care s-a numărat George Lica, Maxim Lica și Dănilă Lica, toți fiind fiii preotului greco-catolic Ilie Lica.