Oraşul-stațiune Sângeorz-Băi are o revistă lunară remarcabilă

„Niciodată nu este prea târziu” zice o formulă consacrată.
Din 1990, până în anul 2012, au existat în şcolile din oraşul-staţiune Sângeorz-Băi iniţiative lăudabile ale unor profesori prin tipărirea unor reviste care să prezinte elevilor (şi nu numai) crâmpeie din viaţa lor, dar şi din preocupările extraşcolare ale acestora; din păcate, după câteva numere, şi-au încetat activitatea.
Iată că spre sfârşitul verii anului 2012 doi intelectuali sângeorzeni, este vorba de teologul Alexandru Dărăban (care spune că locuieşte într-o comună de lângă Cluj-Napoca, dar trăieşte cu sufletul în Sângeorz-Băi) şi profesorul Florin Hodoroga, directorul Casei de Cultură, se hotărăsc să fondeze o publicaţie „de spiritualitate, istorie şi tradiţie locală”, primele două numere botezate „istorico-culturale”, e adevărat cu un iz religios în titlu: „Pisanii sângeorzene”, în format A4, aidoma revistelor de renume: „Steaua”, „Viaţa Românească”, „Vatra” sau a „Mişcării literare” de la Bistriţa.
În articolul-program „Cuvânt de început”, din numărul 1/2012, redactorii fondatori, care nu şi-au împărţit încă funcţiile (!), arată că, prin nou înfiinţata revistă, doresc recuperarea memoriei colectivităţii locale prin reînnodarea trecutului cu prezentul.
Cum este şi firesc, primul număr începe cu publicarea lucrărilor înaintaşilor care au avut în preocupările lor intenţia de a scrie o monografie a acestei localităţi. Este vorba, în primul rând, de Iustin Sohorca, directorul Şcolii primare din Sângeorz-Băi în perioada 1925-1932, căruia de la numărul 1 până la numărul 6/2013 i s-au publicat articole legate de începuturile localităţii Sângeorz-Băi, datele sale geografice, monografia şcolilor, datini, obiceiuri şi folclor, acestea fiind completate în numerele 5 şi 6/2013 cu „Doine şi hore poporale” culese de tatăl lui Iustin, Silviu Sohoraca, preot între anii 1881-1882 în Sângeorz, pe care îl vom regăsi şi în numărul 7/2013 cu o baladă populară preluată din revista „Familia”, (nr. 24 din 25 iunie 1872); menţionez că reputatul cărturar Liviu Păiuş, directorul fondator al revistei „Cetatea Rodnei”, are publicat un articol (nr. 7/2013) bine documentat despre Iustin Sohorca. Este reprodus, de asemenea, un articol al academicianului Iuliu Moisil despre patronul şcolii generale Artemiu Publiu Alexi (1847-1896), pentru ca în numărul 3-4/2012 să-l găsim pe însuşi Artemiu Publiu Alexi cu un articol inedit intitulat: „Obiceiuri de Moş Nicolae în Austria”.
Primul colaborator al „Pisaniilor…” este dr. V. Bojor care scrie un studiu stufos şi la subiect despre vicarul şi prepozitul sângeorzan Macedon Pop, cel mai cunoscut om din Ţara Năsăudului în vâltoarea războiului civil din 1848/49. Seria colaboratorilor se continuă cu dr. Mirela Andrei cu articolul „Înfiinţarea şi organizarea vicariatului Rodnei” (nr. 3-4/2013) şi „Vicarii Năsăudului” (nr.5/2013), Ligia Trîncă Căpătan (cu studii în Spania) cu „un emoţionant gând de început de an” (nr.5/2013), prof. univ. dr. Radu Preda cu eseul „Mediocrii” (nr. 5/2013) şi „In Memoriam-Mitropolitul Bartolomeu” (nr.6/2013), Virginia Jarda Puie cu studiul bine informat „Trecerea la ortodoxie în Sângeorz-Băi” (nr. 5/2013), Irina Binder cu nişte opinii vii în „Câinii latră, ursul trece” (nr. 6/2013) şi poetul mai puţin cunoscut Iosif Roman (1829-1908) cu o altă lucrare despre „Băile de la St. Sângiorgiu” (nr.6/2013), preluat din „Familia”, nr. 38/1895.
Binevenită este rubrica „Personalităţi”, inaugurată în nr. 3-4/2012, unde Alexandru Dărăban scrie despre patronul liceului, Solomon Haliţă (1859-1926), la a cărui monografie bănuiesc că lucrează şi pe care o aştept de mult timp.
La rubrica „Destine împlinite”, criticul de artă Pavel Şuşară scrie despre dl. Maxim Dumitraş, urmat de un interviu al Doinei Ioanid cu sculptorul cunoscut astăzi pe toate meridianele, iar în numărul 7/2013, apare o prezentare amplă a lectorului dr. Mihaela Ursa de la Facultatea de Litere a UBB, recent nominalizată de Uniunea Scriitorilor la categoria critică, eseu, istorie literară pe 2012 pentru cartea „Eroticon. Tratat despre ficţiunea amoroasă” (Bucureşti, Cartea Românească, 2012). Aşteptam această prezentare întrucât merita să fie cuprinsă de dl. Mircea Vlădică în monografia d-sale „Sângeorz-Băi, veche vatră de credinţă şi cultură românească” (Cluj-Napoca, ed. Napoca-Star, 2003). N-ar strica s-o aveţi colaboratoare alături de mai tinerii scriitori şi poeţi: Ioana Niculae, Marin Malaicu-Hondrari, Dan Coman şi Florin Partene. E o sugestie, după cum şi capacitarea profesorului de istorie drd. Vali Mâti şi a celorlalţi profesori şi învăţătoare de la aceste şcoli cu prestigiu ale oraşului care au de spus multe lucruri care să trezească interesul cititorilor.
Mă bucur, de asemenea, că dl. Alexandru Dădăban i-a făcut o prezentare şi celui care a fost dr. Octavian Utalea (1868-1932), prefect şi primar al Clujului (1922-1926), pornit de pe băncile şcolii sângeorzene, sub a cărui diligenţă s-au construit cele mai importante edificii ale capitalei Ardealului. Cu siguranţă, vor urma şi altele.
Un lucru de apreciat este faptul că revista a început să dedice la rubrica „România închisorilor comuniste” pagini speciale sângeorzenilor care au suferit, cum spune dl. Mircea Vlădică, „bătăile, schingiuirile, lanţurile şi chiar moartea prin acţiunile de reprimare a opoziţiei faţă de dictaturile militaro-hortiste şi comunisto-securiste în perioada cuprinsă între 1940-1989”, l-aş numi pe studentul martirizat Octavian Alexi în închisoarea de la Piteşti în decembrie 1949, care în ultima scrisoare trimisă din puşcărie, ştiind că i se apropie sfârşitul, le scria, printre altele, părinţilor: „Vă rog, dacă veţi găsi rămăşiţele mele pământeşti, să le puneţi alături de părinţii şi strămoşii mei. Aş dori ca, lângă mine, să fiţi voi, scumpii mei fraţi şi surori. Dacă nu e posibil, nu plângeţi pierderea mea şi încercaţi să mă uitaţi, căci am căzut luptând pentru viitorul vostru şi al copiilor voştri. Prin despărţirea noastră s-a făcut un gol în rândul luptătorilor şi în familie, dar alţii vor duce mai departe lupta, că victoria este a noastră. Rămas bun, scumpii mei, ultima mea dorinţă este să faceţi în aşa fel ca trupul meu să se odihnească alături de cei care mi-au dat viaţă, m-au crescut şi iubit” (Redactorii ne spun că scrisoarea este preluată din cartea lui Ion Gavrilă Ogoranu „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, dar a fost publicată şi de dl. Mircea Vlădică „Octavian Alexi – o existenţă tragică” (ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2000).
Dacă veţi citi cele 7 numere din „Pisanii sângeorzene”, apărute până acum, veţi remarca, sper, înalta calitate a articolelor celor doi fondatori, respectul pentru cuvânt, pentru informaţie pe bază de document, nu pe poveşti. Acolo unde acestea nu au fost comentate, redactorii au publicat doar documentul, lăsând cititorul să-şi formeze propria sa opinie. Aşa au procedat cu: „Prietenia dintre Lucian Blaga şi Lucian Valea în arhivele securităţii comuniste” (nr. 5/2013), „Corespondenţa dintre Artemiu Publiu Alexi şi Ioan Slavici” (nr. 7/2013), „Staţiunea Sângeorz Băi în perioada interbelică” (nr. 7/2013), „1954 – Sângeorz-Băi”, fragment reprodus din „Pământul bătătorit de tatăl meu – file de jurnal” de Puia Florica Rebreanu (ed Sport-Turism, Bucureşti, 1980).
Din numărul 6/2013, vă recomand articolul d-lui Alexandru Dărăban „Începuturile organizării comuniştilor în Sângeorz-Băi”, în care demonstrează pe bază de documente că jumătate din cei recrutaţi în Partidul Muncitoresc Român sufereau „de viciul beţiei”.
Felicit pe cei doi fondatori şi apelez la forurile diriguitoare ale Sângeorzului să sprijine financiar mersul pe mai departe al acestei inedite publicaţii. Dacă la Baia Mare, Consiliul local a repartizat Bibliotecii Judeţene 5 miliarde lei vechi (!) numai pentru achiziţii de cărţi, de ce n-ar putea aloca şi Consiliul Local din Sângeorz-Băi în jur de 150 de milioane de lei vechi pentru a se tipări această revistă în aproximativ 300 de exemplare?!
De asemenea, felicit pe domnii Alexandru Dărăban, care face şi tehnoredactarea revistei, şi Florin Hodoroga pentru ecumenismul promovat în fiecare număr, publicând lucrări de autori de credinţe diferite (ortodoxă sau greco-catolică). Veţi remarca desigur şi ţinuta grafică şi fotografiile realizate de: Max Dumitraş, Florin Hodoroga, Alexandru Dacian Măgureanu, David Bodescu şi Ionuţ Emilian Cârdan.