„Țiganiada sau Tabăra țiganilor”, capodoperă de Ion Budai-Deleanu

A apărut o nouă ediție a poemei eroi-comice de Ion Budai-Deleanu, o ediție surprinzătoare, versiune modernizată și îngrijită de Cristian Bădiliță (Editura Tracus Arte, București, 2018). Cu siguranță o astfel de ediție ar fi trebuit să apară cu mai multă vreme în urmă din motive pe care editorul Cristian Bădiliță le expune în Introducere, susținută de aparatul de note critice, lingvistice, istorice ale acestei versiuni, lucrare pe care o așez în rândul izbânzilor literare temerare. Până în prezent „Țiganiada” a cunoscut doar câteva ediții, prima apărută abia după o jumătate de secol de la moartea autorului, în 1875, iar cea mai recentă, o ediție specială am putea spune, în seria Opere Literare, păstorite de Academia Română, publicată la Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, OPERE de Ion Budai-Deleanu, care însumează „Țiganiada”. „Trei viteji”. „Scrieri ligvistice”. „Scrieri istorice”. „Traduceri” – ediție îngrijită, cronologie, note, glosar și repere critice de Gh. Chivu și Eugen Pavel, studiu introductiv de Eugen Simion, 2011, cu alte cuvinte o ediție academică, definitivă.
În Introducere Cristian Bădiliță expune pe larg și răspicat biografia autorului Ion Budai-Deleanu – teolog, poet, istoric, traducător –, cadrul de desfășurare a epocii în care a trăit, prea puțin cunoscute publicului larg, iar în perioada comunistă „ascunse”, atent „trecute sub obroc”. Tocmai de aceea aceste date le repet după nota editorului:
Ion Budai-Deleanu (1760-1820), fiu de preot greco-catolic din satul Cigmău, Hunedoara. A urmat studii la celebrul Seminar Greco-Catolic din Blaj. Devine bursier la Colegiul Sfânta Barbar (teologie). Între 1777 și 1770 se înscrie la Facultatea de Filozofie din Viena. La Viena petrece zece ani învățând la perfecție latina, greaca, germana, franceza, italiana (româna și maghiara fiindu-i familiare de casă). Revenind în Transilvania, după un scurt răstimp petrecut la Blaj, intrând în conflict cu episcopul greco-catolic Ioan Bob, renunță la postul de profesor și se instalează la Lemberg (Lvov sau Liov), în Ucraina actuală. De fapt, Ion Budai-Deleanu s-a exilat. Acolo, devine, prin concurs, secretar juridic al tribunalului provincial. Este un cărturar de calibru european, un cărturar-teolog aparținând grupării providențiale de figuri greco-catolice de Blaj, cunoscută sub numele de Școala Ardeleană. Biserica Greco-Catolică, a luat ființă în jurul anului 1700, când majoritatea clerului și a credincioșilor ortodocși din Transilvania au optat pentru unirea cu Biserica Romei, recunoscând autoritatea Papei. Astfel, clerul și credincioșii și-au păstrat liturghia și calendarul ortodox, iar unirea a facilitat obținerea unor drepturi civile de către populația românească din Ardeal – națiune nerecunoscută de-a lungul secolelor XVIII-XIX de către capii de la Viena și Budapesta ai Imperiului Hargsburgic –, precum și accesul acesteia la cultură. Biserica Greco-Catolică este aceea care a redeșteptat instictul național și demnitatea etnică a românilor din Transilvania, reamintidu-le, pentru prima dată, după un mileniu și jumătate, originea ROMANĂ. Corifeii Școlii Ardelene – Samuel Micu, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Ion Budai-Deleanu – sunt primii istorici români care insistă asupra originii ROMANE, originii LATINE a limbii române, așadar occidentale, a poporului nostru. Reprezintă o sumă de oameni care s-au predat Divinității pentru a salva țării lor Eternitatea. Ei alcătuiesc prima generație de cărturari români școliți în marile universități și biblioteci occidentale, de unde și-au cules informațiile necesare pentru redactarea cărților de trezire și educare a națiunii române.
Ion Budai-Deleanu a scris „Țiganiada” plecând de la o seamă de modele literare, enumerate în Prologul epopeii, o poemă reprezentativă și fără egal în literatura noastră, modele care făceau parte din canonul formării unui intelectual în epoca respectivă. Cel mai important este Homer al Eladei, dar și Virgiliu, Ovidiu, Platon, Polibiu, Aristotel, Cicero, de asemeni, autorul face referire la creații din Epoca Renașterii sau ale contemporanilor lui. În domeniul creației literare a mai scris un poem, neterminat, „Trei viteji”, replică la „Don Quijote”. „Țiganiada” va fi publicată în revista „Buciumul român” din Iași abia în 1875, fără șanse de a fi recepționată la adevărata sa valoare literară și artistică. Nici în „Istoria literaturii române” de G. Călinescu (1941), epopeea și autorul ei, un erou al literaturii române vechi, nu sunt catalogați la valoarea meritate. Aspectul acesta nu a scăpat nici comentatorilor literaturii române din perioada 1949-1965, din manualele comuniste, cu atât mai mult cu cât, în decembrie 1948 Biserica Greco-Catolică a fost scoasă de regimul stalinist-comunist în afara legii, iar despre mișcarea Școala Ardeleană se vorbea ca despre o fantomă a istoriei României, fără să se menționeze care au fost bazele ivirii în Transilvania culturală și revoluționară acelor vremuri și demersurile întreprinse de reprezentanții ei care au condus la formarea Statului Unitar Român prin Unirea Transilvaniei cu România din Decembrie 1918.
Editorul de astăzi al poemei eroi-comice „Țiganiada”, Cristian Bădiliță, face un serviciu public acestei minutate opere literare, de început impetuos al literaturii române vechi, și literaturii autohtone. Prin versiunea modernizată a „Țiganiadei”, transpusă într-o limbă clară, accesibilă și curgătoare, fără a trăda esențialul, conținutul, ideile, intriga, forma rimată, dezideratul editorului a fost să limpezească această capodoperă, să o facă conprehensibilă de la prima ochire, să îi redea cursivitatea. A „tradus” mulți termeni de neînțeles pentru majoritatea cititorilor de astăzi, a modernizat topica și formele vechi lixicale, păstrând stilul și savoarea limbii lui Ion Budai-Deleanu.
„Născută și dintr-un impuls pedagogic – scrie Cristian Bădiliță –, adresându-se în primul rând elevilor și studenților, această versiune beneficiază de o Introducere cu informații mai puțin cunoscute (...), iar versiunea nu înlocuiește «Țiganiada» originală. E destinată să faciliteze drumul către ea cititorilor nespecialiști în limba română veche și să deschidă pofta de lectură a importantei capodopere.”
Cristia Bădiliță oferă note și informații nenumărate pentru pătrunderea în opera lui Budai-Deleanu. În finalul expunerii sale aduce mulțumiri episcopilor greco-catolici Virgil Bercea și Florentin Crihălmeanu, lui Ioan-Irineu Fărcaș, preot, lui Florea Fugariu, remarcabil clasicist, lui Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române, fondatorul Editurii Tracus Arte.