Ţinutul năsăudean a mai dat Cerului încă o personalitate marcantă şi reprezentativă pentru aceste plaiuri

Binecunoscut în lumea profesorilor de istorie din judeţul Bistriţa-Năsăud, în lumea cercetătorilor valoroşi ai Ardealului, preţuit de discipolii săi pe care i-a îndrumat şi ajutat ca inspector şcolar de specialitate, apreciat de elevii săi şi părinţii acestora, bunul prieten, părinte, soţ, frate, cumnat şi unchi – prof. dr. Lazăr Ureche a plecat în această toamnă spre cele veşnice, lăsând în urma sa regrete şi lacrimi… S-a născut într-o comună binecunoscută pe plan naţional şi mondial – Maieru, într-o familie de şapte copii, unde a deprins de mic cinstea, omenia şi respectul pentru oamenii satului… A parcurs cu uşurinţă anii de gimnaziu şi de liceu, la Maieru şi Sângeorz-Băi, fiind admis la Universitatea „Al. Ioan Cuza” din Iaşi, unde cel puţin doi ani i-a absolvit cu note de zece pe linie, obţinând şi bursă de merit republicană. Doctoratul în istorie l-a obţinut la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca. A lucrat în învăţământ în judeţul nostru mai mult de 40 de ani, ca profesor de istorie, director de şcoală, muzeograf sau inspector şcolar, fiind deosebit de apreciat la Şcoala din Maieru, Muzeul Judeţean din Suceava, Şcolile Generale din Livezile sau „Ştefan cel Mare” din Bistriţa, Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud. Peste tot s-a încununat cu rezultate deosebite pe plan profesional, având dar şi har în pregătirea elevilor pentru olimpiada şcolară de istorie şi obţinând în istoria ultimilor ani cele mai multe premii la nivel judeţean şi naţional. L-a preocupat pregătirea elevilor săi pentru admiterea în învăţământul superior, bucurându-se la această oră de stima şi respectul a numeroşi jurişti şi specialişti în istorie, dar şi de recunoştinţa sutelor sau a miilor de absolvenţi pe care i-a îndrumat în spiritul dragostei faţă de ţară şi valorile ei moral-creştine. A fost un harnic şi exigent cercetător, lăsând posterităţii importante şi relevante volume publicate: Emil Boşca-Mălin, Telepatie şi hipnoză în închisorile comuniste, Editura „Glasul Bucovinei”, Iaşi, 1995; Fondurile grănicereşti năsăudene, Edit. Presa Universitară Clujeană, 2001; primele numere ale Anuarului Asociaţiei profesorilor de istoria din România, filiala Bistriţa-Năsăud, Bistriţa, 2006 şi 2007; Academicianul Virgil Şotropa (1867-1954), Edit. Napoca Star, 2011, fiind ultima sa carte publicată. Mai avea în lucru câteva cărţi, dar numai o colaborare a familiei cu prietenii săi din Maieru sau cu foştii săi colegi din judeţ va putea face posibilă o finalizarea dorită a acestor volume. A colaborat la numeroase periodice şi reviste de specialitate, la realizarea şi editarea unor volume aniversare… A fost preşedintele Desp. Astra Bistriţa în ultimii ani de după 1989, dar cele mai relevante acţiuni astriste le-a realizat în colaborare cu astriştii năsăudeni şi măiereni, fiind activ la sesiunile de comunicări ştiinţifice, lansările de carte, la adunări anuale, dezveliri de plăci, busturi şi monumente la Maieru şi Anieş, Năsăud, Sibiu, Braşov… Prezenţa sa în sala de festivităţi a Muzeului „Cuibul visurilor” devenea un moment de mare bucurie atât pentru localnici cât şi pentru membrii Astrei năsăudene. A fost prezent cu năsăudenii astrişti la Chişinău, Soroca şi Hotin, încurajându-i pe membrii Limbii noastre cea române să respecte istoria românilor aşa cum a fost, şi să promoveze valorile moral-civice ale înaintaşilor, luând ca model generaţia anului Marii Uniri, 1918. Şi-a respectat familia, soţia Monica şi băiatul Laurian pe care-i lasă nemângăiaţi mult prea devreme, ca şi pe ceilalţi prieteni,.. La momentul despărţirii i-au deplâns plecarea prea timpurie preoţii Gosman, Feier şi Brăşfălean, directoarea Camelia Toma, prof. Dănuţ Archiudean, Vasile Marc – inspector general, fostul său profesor din Maieru - Sever Ursa, unul dintre foştii săi elevi… Oameni respectabili – profesori, prieteni, elevi, inspectori şcolari, colegi de-ai soţiei… l-au condus consternaţi pe ultimul său drum… Dumnezeul să-l odihnească în pace.

Prof. Ioan Seni, Năsăud.