Toamnă. Plânge sufletul (Revel ilo)

Naşpa-i codrul fără frunză
Fără haina-i de podoabă
I-o ciordiră bruma, vântul,
Spulberând-o pe izvoară.

Socares, mă codre, prale?
Te bunghiră rău duşmanii,
Trunchii tăi şi crengi de gânduri...
Toamna-ţi vântură plăvanii.

Devlai Doamne, mândre fură
Cele zile lungi de vară.
Amintirile perindă-ţi
Peste liniştea şukară

Paradită-i lumea toată
Cu grădini şi flori de stea.
Asta-i soarta vegetală,
Iar la om mai hacăna.

Dicto pralo!(Ia vezi, frate!)
Că-n puţine zile Domnul,
Te va-nveşmânta-n zăpadă,
Binecuvântându-ţi somnul.